Domnul a zis: Asemenea este Împărăția Cerurilor aluatului pe care luându-l o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată. Ai vrea, cinstită soră, să afli taina acestor cuvinte, într-adevăr, în ele este o mare taină duhovnicească. Înțelegerii trupești ea pare caraghios de simplă – fiindcă omul trupesc nu înțelege cele ce sunt de la Duhul lui Dumnezeu... căci duhovnicește se judecă acestea. Iar dacă se judecă duhovnicește, precum le judecau sfinții, această pildă arată astfel: aluatul înseamnă Duhul Sfânt; femeia înseamnă sufletul omenesc; luatul și ascunsul – de la Dumnezeu ia și în sine ascunde; cele trei măsuri – cele trei puteri ale sufletului: mintea, inima și voința; făina – toate trei în starea firească obișnuită; toată se dospește – toată se pătrunde de Duhul Sfânt.

Cu alte cuvinte: sufletul creștinesc, când se învrednicește, primește de la Făcătorul său pe Duhul Lui. Primindu-L, Îl ține în minte până ce mintea se îndumnezeiește; și-L ține în inimă până ce inima se îndumnezeiește; și-L ține în voință până ce toată voința se îndumnezeiește; și neîncetat Îl ține în toate cele trei măsuri în același timp, până ce tot sufletul se îndumnezeiește. Când totul se îndumnezeiește, atunci se și luminează, și crește ca aluatul dospit. Și astfel, sufletul devine mare și bogat și sfânt. Atunci sufletul este în stare ca și pe trupul său, fiind acesta organ al său, să-l înduhovnicească, să îl renască și să-l sfințească. Nu este așa Împărăția lui Dumnezeu? Și nu e minunată pilda? Pace ție și har de la Domnul.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, București, 2003,  p. 235-236)