Alt frate a fost luptat spre curvie; şi, sculându-se noaptea, s-a dus la un bă­trân şi a mărturisit lui gândul; iar bătrânul îl mângâia pe dânsul cu cuvinte duhovniceşti. Şi folosindu-se fratele, s-a întors în chilia sa. Şi îndată războiul s-a pornit iarăşi asupra lui; iar el, neîndoindu-se, s-a dus iarăşi către bă­trânul; şi, mângâindu-se de la dânsul, aşijde­rea s-a întors. Şi iarăşi, precum era supărat, se întorcea către stareţ, de nimic îndoindu-se; iar bătrânul îl primea pe el cu osârdie. Şi, întărindu-l cu sfătuiri şi cu mângâieri, îl pri­menea, poruncindu-i a nu slăbi, ci de-a puru­rea, ori de câte ori va fi luptat, să vină către dânsul şi vătămarea Diavolului să o vădeas­că: „Că nimic, zice, nu-l izgoneşte pe el aşa de mult precum vădirea şi curata mărturisire cu smerenie şi cu credinţă". Şi, multă vreme făcându-se aceasta, Dumnezeu, văzând răb­darea fratelui şi suferirea [îngăduinţa] bătrâ­nului, a izgonit războiul de la fratele.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 105)