Am primit lunga dumneavoastră scrisoare, în care îmi descrieţi viaţa dumneavoastră. Aţi rămas orfan, fără un capăt de aţă. Un vecin mărinimos v-a luat la el și aţi crescut împreună cu copiii lui. V-a dat la şcoală şi v-a însurat. Dintr-o dată, treaba a început să-i meargă din ce în ce mai prost. A căzut sub sechestru. De ruşine şi de amărăciune, s-a stins fulgerător. L-aţi înmormântat pe cheltuiala dumneavoastră  şi i-aţi ridicat monument funerar. Nu după multă vreme a murit şi soţia lui, mama dumneavoastră de suflet. Aţi înmormântat-o şi pe ea, şi i-aţi ridicat monument funerar. Când casa lor a fost vândută la licitaţie, dumneavoastră aţi răscumpărat-o şi aţi dat-o în stăpânire copiilor lor. Unuia dintre fii i-aţi ajutat să-şi deschidă o prăvălie ca să-i hrănească pe ceilalţi. Pe celălalt fiu îl ţineţi în şcoală pe banii dumneavoastră. Pe una dintre fiice aţi măritat-o, dându-i toată zestrea cuvenită. Celei mai tinere i-aţi găsit o slujbă potrivită. Sărbătoriţi ziua de nume a părinţilor de suflet deopotrivă cu a dumneavoastră. În fiecare an mergeţi în oraşul lor, vă duceţi la mormântul lor şi faceţi pomenire. Toate acestea le-am aflat din ultima dumneavoastră scrisoare. La sfârşit, mă întrebaţi ce să mai faceţi ca să vă răsplătiţi binefăcătorul? Să zidiţi biserică spre pomenirea lui? Târguşorul lui nu are biserică. Om nobil! V-aţi răsplătit cu vârf şi îndesat binefăcătorul. Şi aţi zidit biserică înaintea Domnului cerului şi pământului, nu din pietre şi lemne, ci din fapte bune. Dar dacă vreţi, zidiţi şi biserica din pietre şi lemne. Şi eu v-aş sfătui să o zidiţi. Fie ca lucrarea recunoştinţei dumneavoastră să fie încununată şi cu un asemenea semn văzut. Fie ca oamenii să vadă şi să se minuneze. Fie ca numeroşii fii nerecunoscători să vadă şi să se ruşineze. Dacă fiul de suflet îşi arată astfel recunoştinţa, cum ar trebui să şi-o arate fiul de sânge? Zidiţi, aşadar, biserică. Şi numiţi-o biserica Recunoştinţei. Acest lucru este de trebuinţă vremii noastre şi generaţiei noastre bolnave de lepra nerecunoştinţei. Şi tuturor vremurilor şi generaţiilor, până la Judecata lui Dumnezeu.

Pace dumneavoastră şi binecuvântare de la Dumnezeu!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, vol. 1, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ediția a 2-a, Editura Sophia, București, 2008, pp. 79-80)