Tot mai mulți credincioși își fac rugăciunea de dimineață și de seară de pe telefon. Au descărcat o aplicație cu Ceaslovul, un acatist sau un canon de rugăciune ori citesc rugăciunile de pe un site. Unii se întreabă însă dacă este același lucru. Rugăciunea citită de pe ecran are aceeași valoare ca rugăciunea citită din carte?

Răspunsul pe scurt este acesta: Dumnezeu ascultă rugăciunea, nu hârtia sau ecranul. Cuvintele Bisericii pot fi aceleași în carte și pe telefon, iar rugăciunea făcută cu luare-aminte este rugăciune adevărată oriunde ar fi scrisă. Ca rugăciunea de pe ecran să fie cu adevărat rugăciunea Bisericii, trebuie îndeplinite două condiții: textul să fie al Bisericii, iar mintea să rămână strânsă în cuvintele rugăciunii.

Ce este Ceaslovul?

Ceaslovul își trage numele de la ceasurile de rugăciune ale zilei. Este cartea de cult a Laudelor bisericești, adică a slujbelor prin care Biserica Îl laudă pe Dumnezeu în fiecare zi. Pr. Prof. Ene Braniște le așază sub cuvântul psalmistului: „De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale” (Psalmul 118, 164). Cele șapte Laude sunt Vecernia, Pavecernița, Miezonoptica, Utrenia împreună cu Ceasul I, Ceasul al III-lea, Ceasul al VI-lea și Ceasul al IX-lea. „Ele sunt de fapt opt”, precizează Braniște, „dar Utrenia și Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă”.

Șirul Laudelor începe cu Vecernia pentru că Biserica a moștenit din Vechiul Testament obiceiul de a începe ziua liturgică seara. Fiecare Laudă își are înțelesul ei: Vecernia „se aduce ca o mulțumire la sfârșitul zilei”, iar Ceasurile, „revenind din trei în trei ore”, au după Părintele Profesor Braniște și un simbolism treimic. În mănăstiri și în catedralele episcopale, Laudele se săvârșesc în fiecare zi. La bisericile de mir, se săvârșesc de obicei doar Vecernia, Utrenia și Sfânta Liturghie, „și numai în zilele de sărbătoare”. Celelalte Laude, fiind alcătuite aproape numai din citiri, „se pot citi și fără preoți, chiar afară din biserică, de către fiecare creștin la el acasă”.

Astfel, rugăciunea Bisericii nu se oprește la Sfânta Liturghie de duminică. Ea cuprinde întreaga zi, de la Vecernie până la Vecernie, așa cum rânduiește Ceaslovul. Ceaslovul este o carte a stranei, dar și o școală a rugăciunii pentru fiecare credincios. Din el învățăm că nu ne rugăm cu orice cuvinte, ci cu cuvintele pe care Biserica le-a rostit veacuri de-a rândul.

Cuvintele sunt aceleași?

Același Ceaslov poate fi tipărit în carte sau afișat pe ecran. Rugăciunea nu își schimbă natura pentru că se schimbă suportul pe care este scrisă. Problema este alta: de unde vine textul.

Ceaslovul folosit în bisericile noastre este publicat de editura Patriarhiei Române (Ceaslov, Ed. IBMO, București, 2014). Textul lui este cel pe care Biserica îl citește în slujbe. Pe internet circulă însă texte de tot felul. Unele sunt copiate corect, altele cu greșeli, prescurtate, fără diacritice sau luate din alte traduceri. O aplicație frumoasă nu garantează un text corect.

De aceea, criteriul nu este „carte sau telefon”, ci „textul Bisericii sau un text oarecare”. Există și surse digitale ale Bisericii. În ianuarie 2025, Patriarhia Română a lansat aplicația mobilă „Calendarul Ortodox”, care cuprinde sărbătorile, viețile sfinților și rânduielile liturgice ale fiecărei zile, cu informații aprobate de Sfântul Sinod. Pentru rugăciunea de fiecare zi, însă, cel mai sigur rămâne textul din cărțile de cult ale Bisericii sau de pe site-urile oficiale ale Patriarhiei și ale eparhiilor.

Ce se schimbă când ne rugăm de pe ecran? 

Mântuitorul ne învață ca, atunci când ne rugăm, să intrăm în cămara noastră, să închidem ușa și să ne rugăm Tatălui nostru, Care este întru ascuns (Matei 6, 6). Telefonul face exact invers. El deschide uși în timpul rugăciunii: un mesaj, un apel, o știre, o notificare. Câteva secunde sunt de ajuns ca mintea să plece din rugăciune și să nu se mai întoarcă întreagă.

Sfântul Ioan Scărarul îl îndemna pe cel care se roagă să se lupte să-și ridice, mai bine zis să-și închidă cugetarea în cuvintele rugăciunii (Scara, Cuvântul al 28-lea). Aceasta este lupta oricui se roagă, din carte sau de pe ecran. Pe ecran însă lupta este mai grea, pentru că același obiect pe care citim rugăciunea ne cheamă în același timp în altă parte.

Cartea de rugăciune are un singur rost: rugăciunea. O deschidem în fața icoanelor, o ținem în colțul de rugăciune, iar copiii noștri ne văd cu ea în mână. Când, în martie 2020, bisericile au rămas fără credincioși, Patriarhia Română i-a îndemnat pe aceștia să-și rânduiască acasă un loc de rugăciune cu icoane, cu Sfânta Scriptură, cu o candelă sau o lumânare și cu cărți de rugăciune. Pentru rugăciunea personală, a ne ruga de pe telefon nu este, în sine, un rău. Este doar puțin mai greu să facem din el o „cămară închisă”.

Rânduiala rugăciunii personale

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat (1 Tesaloniceni 5, 17). Dar rugăciunea neîncetată se clădește pe o rânduială statornică, adică pe pravila de dimineață și de seară, stabilită împreună cu duhovnicul. Pentru ca această rânduială să rămână rugăciune, și nu doar lectură, câteva lucruri ajută.

1. Acasă, roagă-te din carte. Ține Ceaslovul sau cartea de rugăciuni în colțul de rugăciune, lângă icoane, și folosește-le în fiecare zi. 

2. Pe drum, telefonul este de ajutor. La spital, în călătorie sau la serviciu, rugăciunea de pe telefon este mai bună decât lipsa rugăciunii. Pune însă telefonul în modul avion și deschide doar textul rugăciunii.

3. Alege textul Bisericii. Folosește cărțile de cult ale Bisericii sau site-urile oficiale ale Patriarhiei și ale eparhiilor, nu orice text găsit la întâmplare.

4. Stabilește pravila cu duhovnicul. El știe cât și cum poți să te rogi, în starea în care te afli.

5. Învață pe de rost rugăciunile de căpătâi. „Tatăl nostru”, Crezul și Psalmul 50 trebuie să fie scrise în inimă, nu doar pe ecran.

Așadar, rugăciunea citită de pe telefon poate fi aceeași rugăciune ca aceea din carte, dacă textul este al Bisericii și dacă mintea rămâne închisă în cuvintele ei. Dumnezeu nu privește la hârtie sau la ecran, ci la inima care se roagă.