Pocăinţa este haina omului celui nou

Cuvinte duhovnicești

Pocăinţa este haina omului celui nou

Să ai înaintea ta păcatele tale, şi atunci nu vei mai ju­deca pe nimeni, căci celălalt din cărbune poate deveni diamant.

Anastasie auzea în fiecare zi sinaxarul zilei. Odată, când a auzit despre Sfântul Moise Etiopianul, a spus: „Dacă şi acesta s-a izbăvit de păcat şi s-a sfinţit, înseamnă că Dumnezeu dăruieşte tuturor Harul Său. Când ceilalţi i-au spus „măi, negrule", aces­ta şi-a spus sieşi: „Eşti vrednic să vorbeşti oamenilor?" De aceea, să ai înaintea ta păcatele tale, şi atunci nu vei mai ju­deca pe nimeni, căci celălalt din cărbune poate deveni diamant.

Este un lucru rău ca omul să fie prins în cursă, căci atunci nu mai scapă uşor din stăpânirea întunericului. Pocăinţa este haina omului celui nou. Omul se naşte din nou atunci când se pocăieşte. Îl umbreşte harul şi spune: „Am păcătuit!", şi atunci se naşte din nou. Dacă vei primi pe Hristos înlăuntrul tău, ca un magnet te va atrage la rugăciune. Aşa cum o haină o speli atunci când are o pată, tot astfel şi cu rugăciunea.

Bunătatea lui Dumnezeu este mai mare decât dreptatea Lui. Aceasta s-a arătat şi în Ninive, când S-a milostivit de cei o sută douăzeci de mii de copii. Să ne pocăim şi să devenim alţi oameni. Să ne îmbrăcăm cu Evanghelia, care nu este alt­ceva decât învăţătura lui Hristos. Păcatele, chiar dacă ar fi cât firele de păr de multe sau cât frunzele copacilor, toate se şterg dacă crezi. Dacă unul va reuşi să iasă din ceaţă şi să se unească cu Dumnezeu, va fi ca un erou.

Dacă păcatul va încovoia sufletul nostru, atunci el se face precum sarea în bucate. Se face pricină de a fi slăvit Dumnezeu, dacă ne pocăim pentru el. Şi greşeala pe care o faci să nu te arunce în deznădejde, ci fă o rugăciune astfel încât mintea ta să ia o în­torsătură bună. Acel har al pocăinţei care te-a cercetat în acel ceas, acea umilinţă are nevoie de stăruinţă în rugăciune ca să o dobândeşti. Atunci când sufletul tău plân­ge, nu o faci cu puterea ta, ci Altul este Cel care te luminează.

Omul este ca o plantă. Aşa cum vântul îndoaie planta, tot astfel şi păcatul în­cearcă să înconvoaie sufletul.

Dumnezeu te va lumina ce să faci, ajun­ge numai să dobândeşti bunătatea.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 71-72)

Citește despre: