Brâncoveanu nu s-a temut de moarte / Și de aceea e nemuritor / Și neamul meu tot crește mai departe / Și-n urmă tot rămâne jertfitor  

Mulțumirea și lauda adusă lui Dumnezeu continuă prin cântarea cea adusă de Serafimi în ceruri pururea, adică „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot…” împletită cu lauda cea pământească, ce o cântau cetele omenești, cu ramuri în mâini, la Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim, adică „Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului…”, preamărindu-se astfel Sfânta Treime, cei de sus cântând împreună cu cei de pe pământ, Biserica cerească unindu-se cu Biserica pământească.