Pomelnicul familiei Sturza de la Mănăstirea Miclăușeni
În anul 1947, atunci când Ecaterina Cantacuzino, născută Sturza, dona întreaga Moșie Episcopiei Romanului, anexa la actul de donație, pe lângă obiectele din biserică, și pomelnicul familiei Sturza, scris pe două plăcuțe din lemn.
Primul pomelnic are notație și pe verso și este prevăzut cu un mâner, pentru ca preotul să-l poată ține și întoarce cu ușurință la toate slujbele de pomenire. Al doilea pomelnic conține și pe cei vii, despărțiți printr-o dungă verticală de cei morți. Acesta de pe urmă este scris, după aprecierea lui Costin Merișca, cu circa zece ani mai târziu, căci literele sunt mai frumoase, mai rare și fără slove suprascrise.
Pomelnicele constituie, în general, „documente” de familie, fiindcă atestă numele strămoșilor, mai mult sau mai puțin îndepărtați, precum și numele celor vii în momentul alcătuirii lor. La mănăstiri, pomelnicele atestă numele ctitorilor sfintelor așezăminte, ale stareților, precum și ale viețuitorilor acelei mănăstiri, mai ales cele din vechile mănăstiri, care reprezintă însă și primele documente istorice scrise, mai ales în sens genealogic.
Pomelnicul sturzesc nu mai este unul obișnuit, ci se apropie de genealogia modernă, deoarece înregistrează reprezentanți din aproape zece generații, totalizând 143 de nume.
Iată câteva dintre ele:
- Ioan Sturzevici (1510-1554), recunoscut a fi cel mai vechi înaintaș cunoscut al familiei;
- Mathei, vistiernic (1590-1654), fiul lui Gavril T. Sturza. Prin el se perpetuează familia Sturza;
- Chiriac, mare paharnic (1620-1682), fiul lui Matei. Primul dintre Sturzești care intră la Miclăușeni;
- Ioan, mare vornic (1655-1725), fiul lui Chiriac. El este primul stăpân legal al moșiei Miclăușeni;
- Sandul, mare logofăt (1685-1756), fiul lui Ioan. Este cel care apare în tabloul din biserică împreună cu soția, Safta vistiernicului Ion Paladi, cu sora sa Nastasia (călugărită Natalia) și cu nepotul Grigoraș, tatăl domnitorului Mihail Sturza;
- Ioan, mare vornic (1710-1792), fiul logofătului Sandu și tatăl logofătului Dimitrie. El ridică vechiul conac de la Miclăușeni în 1755 și prima biserică din zid, la 1782;
- Alexandru e Alecu Sturza (1803-1848), fiul lui Dimitrie. Este înmormântat în biserica din Miclăușeni;
- Șerban (1871-1918), ginerele lui George A. Sturza, soțul Ecaterinei;
- Maria (1852- 937), fiica lui Ion Ghica, soția lui George A. Sturza;
- Ecaterina (1873-1953), fiica lui George A. Sturza și a Mariei, ultima reprezentantă a ramurii Sturza, soția lui Șerban, călugărită cu numele Macrina.
