Se spune despre Sfântul Macarie în Pateric un lucru care te copleşeşte şi te ia groaza numai când îl auzi sau când îl exprimi. Că s-a făcut Dumnezeu pământesc. Ce s-a făcut? Dumnezeu pământesc! Este un Dumnezeu ceresc şi-a mai fost şi un Dumnezeu pământesc, Sfântul Macarie. Dumnezeu prin har. De ce se spune despre el c-a fost Dumnezeu pământesc? Zice că aşa cum Dumnezeu acoperă lumea, aşa acoperea Sfântul Macarie păcatele oamenilor, pe cele care le vedea ca şi cum nu le-ar fi văzut, pe cele care le auzea ca şi cum nu le-ar fi auzit. De aceea s-a făcut dumnezeu pământesc. Deci, spăla picioarele. Nu denigra, ci curăţa. În acest sens noi trebuie să ţinem neapărat porunca Domnului Hristos de a ne spăla picioarele unii altora, adică de a ne curăţi unii pe alţii şi de a ne respecta unii pe alţii. Ca mijloace de apropiere între oameni cunoaştem mai ales trei, şi anume: rugăciunea, iubirea şi smerenia.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 28)