Text și context

Suita de sfaturi pe care Hristos le oferă în legătură cu anumite aspecte ale vieții practice în cadrul celui de-al șaselea capitol al Evangheliei după Matei cuprinde și fragmentul care se citește astăzi în cadrul Sfintei Liturghii. Cuvinte simple, percutante, care merg direct la inimă și trasează o linie clar conturată. Vin să reliefeze concepția clară a Mântuitorului cu privire la viață și să arate că El pune accentul pe interiorizarea Legii, nu pe memorarea ei ca fapt golit de semnificație mistică.

Iertarea

Iertarea, postul și modul în care trebuie privite aspectele materiale se constituie în adevărați termeni-cheie ai narațiunii. În cadrul unei adevărate suite, Iisus vine să vorbească despre fiecare dintre ele. Arată că cea dintâi e prețioasă în fața Tatălui ceresc. El însuși condiționează pentru fiecare dintre noi primirea ei de faptul că noi înșine trebuie să o acordăm celor din jur. „Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre”, ne învață Fiul Întrupat. Din cuvintele Lui suntem chemați să mai deducem ceva. Anume că, practicarea recurentă a acestei virtuți ne face să fim asemenea Lui. Aidoma dragostei. Dacă aceea pune în mișcare persoanele Sfintei Treimi și ar trebui să definească relațiile dintre oameni, cele două împreună vin să ni-L aducă înainte pe Dumnezeu ca Părinte. Căci acestea sunt trăsăturile care definesc paternitatea. Orice părinte care-și respectă statutul și vocația e iubitor și iertător. E capabil să-și înțeleagă, susțină și iubească odrasla. Iar atunci când aceasta greșește, dă dovadă de fiecare dată de capacitatea de a o ierta și ajuta să se reabiliteze. 

Postul 

Învățătura despre post e structurată pe un contrast. Acela cu o anumită practică des întâlnită în Israelul vremii. A fariseilor. Aceștia țineau să facă din practica religioasă un adevărat eveniment social. O acompaniau cu o anumită vestimentație și pretindeau adevărate recompense sociale. Învățătorul dezavuează astfel de atitudini. Îi învață pe următorii săi să nu fie triști, precum aceștia, atunci când postesc. Să nu lase ca vreun semn exterior să trădeze faptul că practică exercițiul ascetic. Dimpotrivă. Ei trebuie să fie cât mai veseli. Căci nu oamenii trebuie să fie înștiințați cu privire la faptele lor, ci Domnul. Lui îi sunt dedicate toate și de la El vine răsplata. 

Comoara

Narațiunea alunecă apoi înspre chestiunile materiale. Hristos arată că adevăratele comori sunt cele nepieritoare. Înspre acestea ar trebui să tindem cu toții. Pe ele ar trebui să le agonisim cu mult mai multă sârguință decât pe cele materiale. Morala întregii narațiuni e simplă: „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”.

În loc de concluzii

Cu siguranță, pericopa aceasta are o doză de actualitate mai mare decât altele. Vine să vorbească despre principii pe care nu doar cei din auditoriul imediat erau îndemnați a le pune în practică, ci și toți cei care, peste veacuri și milenii, vor citi aceste rânduri. Ne sună și nouă. Într-o lume a conflictelor și a orgoliilor exacerbate, iertarea ar trebui, parcă, practicată mai des. În fericit tandem cu postul și agonisirea celor spirituale. Nu-i greu. Răsplata-i pe măsură. Îndrăzniți!