Învierea Domnului nostru Hristos este singurul eveniment care a schimbat fața întregii lumi (un fapt fără analogie în toate faptele istorice – Sfântul Preot Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, pag 107), singurul care a dat sens deplin existenței noastre. Și care rămâne veșnic ca finalitate a eforturilor noastre duhovnicești.

Începutul Postului Paștelui este intrarea în lupta duhovnicească care ne pregătește pentru Învierea Domnului. Cu gândul ca această pregătire să fie continuă și să devină un mod de viață. După cum și Sfântul Apostol Pavel face referire la lupta din stadionul vieții pentru a primi cununa nestricăciunii (vezi 1 Corinteni 9, 24-27). Iar din cursă vor ieși biruitori aceia care luptă până la final cu arma cea mai puternică în cer și pe pământ – Sfânta Cruce (1 Corinteni 1, 18). Domnul Hristos, Cel ce călătorește cu noi pe drumul către Înviere, purtându-ne în brațele Sale, ne recomandă postul și rugăciunea ca minime eforturi alături de El pe drumul Golgotei, dar și ca întoarcere către Împărăția Cerurilor (vezi Matei, capitolul 6). Odată cu aceste eforturi se deschide drumul către Lumină, către Cel ce spune: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte” (Ioan 14, 21).

Așadar, postul, ca poruncă biblică, este o etapă necesară în parcursul nostru duhovnicesc, nu atât prin sine, cât prin acordarea cinstei cuvenite Celui pe Care Îl slujim. Ținta postului este credința, dragostea noastră față de Domnul: „Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni” (Coloseni 3, 23). Doar așa putem înțelege ceea ce e firesc să împlinim pentru a accentua identitatea noastră hristologică: „...trupul înviat al lui Hristos nu e numai un gaj dat nouă de Tatăl, că și noi vom învia, ci este și un izvor de viață dumnezeiască pentru noi în viața pământească, un izvor de putere și curăție” (Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, pag. 112). Așadar, postul este predarea noastră în voia și legea Domnului, este efortul de a ține ochii trupului și ai sufletului ațintiți către Hristos. Postul recomandat de Biserică este una din manifestările concrete de iubire față de Domnul, exprimarea liberă a voinței noastre. În această libertate ne găsim sensul: libertatea este de fapt viața veșnică a iubirii (Marko Ivan Rupnik, Cuvinte despre om, pag. 93).

Astfel, pentru noi postul este începutul devenirii noastre întru Domnul, expresia libertății noastre de a împlini poruncile, de a recunoaște că suntem ai Domnului și că fără El nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Și cum postul corespunde iubirii noastre pentru Domnul, se va păstra pentru totdeauna jertfa. Iar prin micile noastre jertfe răspundem iubirii Lui, Îl chemăm să fie Viața noastră: „Prin Întruparea Sa, Dumnezeu, în cel mai evident mod, a intrat în însăși matricea vieții umane, a intrat în fluxul sanguin, în inima, în centrul tuturor.” (Sfântul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, vol. II, pag. 17)

Hristos în mijlocul nostru!