George A. Sturza s-a născut în anul 1841. Și-a făcut studiile la Berlin, sub îndrumarea profesorului Petru Câmpeanu. În februarie 1869, se căsătorește cu Maria, fiica scriitorului Ion Ghica. Ei sunt ctitorii actualului castel de la Miclăușeni, ridicat între anii 1880-1904. În anul 2004 s-a împlinit, așadar, un secol de la inaugurarea acestui vestigiu.

George A. Sturza se stinge din viață în 1909 și este înmormântat în cimitirul familiei, lângă biserica actuală, având cel mai frumos monument funerar. Monumentul reprezintă un leu culcat pe mormânt, străjuit de cei patru evangheliști, și vrea să sugereze grandoarea și credința acestei familii, prezente în mai toată istoria Moldovei. George A. Sturza a fost ultimul bărbat al uneia dintre principalele ei ramuri.

Castelul, un gest de sfidare orgolioasă a timpului

Maria G. Sturza, soția lui George A. Sturza și fiica mai mare a scriitorului Ion Ghica, s-a născut în anul 1852, la Constantinopol. După sistemul educativ al fetelor de boieri din acea vreme, n-a urmat studii în străinătate, ci și-a completat singură cunoștințele elementare, obținute cu profesori particulari, învățând, printre altele, limba engleză.

La 27 februarie 1869, se căsătorește cu George A. Sturza de la Miclăușeni (fiind cu 11 ani mai mică decât acesta). Diferența de vârstă dintre George și Maria nu împiedică această căsătorie, care a fost posibilă și trebuie explicată totuși prin relațiile politice și amicale dintre Ion Ghica și Dimitrie.

Așa a ajuns Maria la Miclăușeni, unde se pare că multă vreme nu s-a simțit în apele ei. Poate și pentru aceste complexe ale tinerei soții ridică George romanticul castel actual de la Miclăușeni, care reprezenta, în primul rând, un gest de sfidare orgolioasă a timpului, o izolare în ficțiune, ca răspuns al unei întregi ramuri a familiei ajunse la ultimul ei reprezentant.

Zece ore de studiu pe zi

Tânăra castelană își impunea un regim de muncă intelectuală foarte sever, pe zile și ore, studiind aproape 10 ore pe zi. Printre preocupările ei se numărau istoria și mitologia, aritmetica, geografia, istoria naturală, compoziția, etimologia, exercițiile de gramatică franceză, de dictare și poezie franceză, exerciții gramaticale de limbă germană, lecturi și traduceri din aceste limbi și din engleză, desen, pian, broderie și călărie.

Ea nu voia, se vede, să facă de rușine deviza familiei din care provenise: „Labor omnia vincint improbus” (n.r. – „Munca stăruitoare învinge totul”, Vergiliu, Georgica), simțind întotdeauna pe umeri greutatea strămoșilor familiei din care provenea, care a dat șapte capete încoronate în Moldova și în Țara Românească. Relațiile ei, mărturisite de vasta corespondență purtată, sunt imense și se înmulțesc prin căsătoria cu un membru al familiei Sturza. Iată doar câteva nume de familii notorii cu care purta corespondență: Odobescu, Heliade-Rădulescu, Sion, Caudella, Cantacuzino, Balș, Șuțu, Crețulescu, Catargi, Magheru.

„Du-te, părinte, că ieși dintr-un Schit și intri într-o Mânăstire”

De asemenea, purta corespondență și cu renumiți duhovnici și arhierei, cărora le cerea sfaturi sufletești sau pe care încerca să-i sprijine oferindu-le găzduire aici, la Miclăușeni. Foarte frumos amintește unui arhimandrit, într-o scrisoare, de cuvintele Mitropolitului Veniamin Costachi, adresate arhimandritului Gherasim Clipa, starețul Schitului Țibucani, atunci când acesta, chemat pentru a sluji la Miclăușeni, ezita, „exprimându-și temerea sa, că ar părăsi schitul și singurătatea locului și-a liniștei sale, spre a veni la o curte mare boierească, unde se aștepta să găsească o viață prea lumească și zgomotoasă – aceluia mitropolitul i-au spus verbal: Du-te, părinte, acolo la ascultare, că ieși dintr-un Schit și intri într-o Mânăstire”. Cuvintele acestea caracterizează spiritul ce a domnit vreme de 300 de ani la Miclăușeni.

Regele Carol I și viitorul rege Mihai, găzduiți la Castelul de la Miclăușeni

În anii dramatici ai Primului Război Mondial Maria își va pune castelul la dispoziția unui spital militar, lucrând împreună cu fiica ei ca surori de caritate, la căpătâiul soldaților răniți. În aceste împrejurări, castelanele vor primi vizita lui George Enescu (1881-1949), care va concerta aici, printre paturile spitalului, iar în mai 1918, a lui Nicolae Iorga (1871-1940), care va zăbovi câteva zile asupra vestigiilor de la Miclăușeni și Doljești.

Internat în spitalul de aici, în anul 1917, Dimitrie V. Barnoschi (1886-1949), doctor în drept și scriitor, se inspiră, pentru romanul său Neamul Coțofănesc, din peisajul miclăușean.

De asemenea, în toamna anului 2003 și iarna lui 2004, la Castelul de la Miclăușeni au fost filmate câteva scene din filmul „Orient Express”, regizat de binecunoscutul Sergiu Nicolaescu, care a avut premiera doi ani mai târziu.

În afara rudelor și cunoscuților care îi vizitau, castelul de la Miclăușeni a mai găzduit și două capete încoronate: în 1898, pe Carol I, în timpul manevrelor militare din jurul Romanului (pe când trăia și George) și în 1938, după ce și-a dat bacalaureatul, pe viitorul rege Mihai I, însoțit de câțiva colegi de clasă. Miclăușeni este și satul de origine al poetei Otilia Cazimir (1894-1967).