Să-L primim pe Hristos. Să nu mai umblăm orfani!

Sfântul Simeon a fost unul dintre cei 70 de înţelepţi care au fost aleşi, la porunca lui Ptolemeu, regele Egiptului, să traducă Legea lui Moise şi toate proorociile din ebraică în greacă. Aţi auzit la cazanie despre istoria lui şi cum a ajuns el sub îndrumarea Duhului Sfânt, Care l-a trimis la Templu, unde L-a primit în braţe pe Pruncul Iisus Hristos.

Să-L primim şi noi pe Iisus Hristos Aceasta este istoria praznicului, însă nu numai istoria să ne bucure auzul, ci şi semnificaţia a ceea ce s-a întâmplat să mişte inima noastră, să fie de învăţătură: pruncul Iisus a fost adus la biserică-pruncii noştri să-i aducem la biserică; dreptul Simeon L-a primit în braţe pe Hristos-să-L primim şi noi nu în braţe, ci în noi, în inima noastră, în mădularele noastre, în sângiuirile noastre sub forma Pâinii şi a Vinului, Trupul şi Sângele lui Hristos, cum zicem la rugăciunile dinainte de Împărtăşanie.

Pentru aceea tot facem Sfânta Liturghie; pentru că, de fiecare dată la Sfânta Liturghie, Iisus Hristos iarăşi Se răstigneşte şi iarăşi ni Se dăruieşte, în Sfânta Împărtăşanie, împărtăşindu-ne în chip nevăzut de darurile lui Dumnezeu. De aceea, când ne împărtăşim, să ne împărtăşim ca şi când ne-am împărtăşi prima dată, ca şi când ne-am împărtăşi ultima dată, ca şi când mâine am muri, cu atâta cutremur şi credinţă şi dorinţă de unire cu Dumnezeu. Pentru că nu ştim dacă mai apucăm să ne împărtăşim încă o dată.

Nu mai umblaţi orfani.... . (Un părinte) a vorbit frumos despre felul în care trebuie să ne pregătim pentru moarte. A spus o istorioară pe care o ştiţi şi dumneavoastră şi anume că un om care îşi ridica o casă, tot lucrând, nu prea lua seama că pe uşa pe care intra în casă, odată şi odată o să iasă pentru ultima dată. Şi o rudă, când a venit la inaugurarea casei, a zis: „Foarte bine, foarte frumoasă, dar n-ai făcut uşa aceasta numai pentru intrat şi ieşit, ci pe aici şi vei ieşi pentru ultima dată”. Zice că proprietarul casei s-a smerit şi şi-a dat seama că a depus prea mult efort, a cheltuit prea mult, a făcut o casă prea frumoasă şi grija de sufletul său n-a avut-o.

...Am îndemnat oamenii şi vă îndemn şi pe dumneavoastră: nu mai umblaţi orfani. Foarte mulţi dintre noi suntem orfani, adică nu avem un părinte duhovnicesc. Nu ne spovedim la un preot...; spovediţi-vă şi ţineţi de unul, ca să nu fiţi orfani. Omul care nu se spovedeşte este un om orfan. El n-are un părinte duhovnicesc. N-are tată, n-are mamă, n-are părinţi. De fapt, omul care nu se spovedeşte nu prea vine nici la biserică. Iar dacă vine, folosul lui este foarte mic.

Spuneam ieri că la unele înmormântări citim trei rugăciuni de dezlegare şi la altele numai două. În rest, slujba e la fel pentru toţi şi pentru bogaţi şi pentru săraci şi pentru femei şi pentru bărbaţi. Numai că pentru unii citim trei, pentru alţii două. Poate chiar v-aţi întrebat de ce. Pentru că a treia e rugăciunea de dezlegare a preotului care l-a spovedit pe cel mort, ultima rugăciune de dezlegare pe care el o face fiului său duhovnicesc.

Închipuiţi-vă că la unii citim trei rugăciuni şi la unii două. Faptul că la înmormântarea noastră nu se va citi şi a treia ar trebui să ne deranjeze. Şi sigur că nu se poate citi. Unde găsim preotul s-o citească dacă cel care a murit este nespovedit de o viaţă sau de mult timp?

Dacă nu ne îndreptăm viaţa, facem un efort zadarnic. Iată, acestea-s cuvinte de învăţătură pe care sperăm că le punem la inimă, sperăm că îndreptăm viaţa noastră. Dacă nu o îndreptăm, este zadarnic efortul. Venirea la biserică este un efort. Faptul că vii de acasă, laşi ce ai acasă, stai în picioare, stai în genunchi, uneori e prea frig, alteori e prea cald, aluneci pe gheaţă şi altele. Mai stai și nemâncat aici până la ora 12-13. E un efort.

Efortul acesta să nu fie zadarnic. Să fie cu inimă curată, cu inimă smerită, să nu fim certaţi, să fim împăcaţi, să ne facem pravila, rânduiala. În rest, cu ajutorul lui Dumnezeu, în biserică la noi e frumos. Se cântă frumos, avem destule scaune, dacă vrem să nu obosim. Cât de cât este frumos. Dar să nu venim numai pentru frumos, numai pentru cântare, să nu venim nici numai pentru obicei. E bine să respectăm moşii şi strămoşii noştri care veneau la biserică, dar nu numai pentru aceasta. Ei veneau şi cu credinţă şi cu inima lor mişcată către Dumnezeu şi aşa să facem şi noi.

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu, a Cărui întâmpinare o sărbătorim astăzi.