La noi, monahiile, oamenii se deschid mai ușor, că nu judecăm pe nimeni, că ne este milă de cel care suferă din cauza păcatului, că ne rugăm mai mult neavând niciodată siguranța că facem bine ce facem, că avem și „strategii” din cele ale științei seculare, că am dobândit o anumită experiență...

Uneori chiar suntem întrebate: „Dar de ce mai trebuie să spun și la părintele duhovnic, dacă v-am spus dumneavoastră tot?”. Și-i spun: „Eu nu-ți pot da dezlegarea de păcat, nu te pot dezlega de puterea duhului care te târăște în păcat. Eu mă rog, rugăciunea mea te ajută, dar eu nu pot să te scot din câmpul ăsta al răului. Ai nevoie de harul lui Dumnezeu care se dă și lucrează numai prin acești bărbați aleși de El, pe care-i sfințește și le dă darul sfințirii și al dezlegării”. De ce? Așa a vrut El, Dumnezeu!

(Monahia Siluana Vlad, Doamne, unde-i rana?, Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 25)