Prețuiți Sfânta Spovedanie! Prin Spovedanie se salvează familia, prin Spovedanie se scot sufletele din iad înainte de a ajunge acolo, prin Spovedanie ne împăcăm cu Dumnezeu înainte de a merge în fața Judecătorului, prin Spovedanie reînviem din nou, prin Spovedanie căpătăm dor de viață, prin Spovedanie ne dă nouă Dumnezeu bucurie în viață. De spovedanie depinde mântuirea noastră sau osânda noastră! Să vă mai zic câte ceva despre părintele Antim, pe care l-am apucat și eu în viață, și care viețuia la mănăstirea Secu. Era bătrân. Avea un obicei extraordinar: am auzit de la alții că el nu dormea pe pat, dormea în ghenunchi, făcând mătănii multe și închinându-se. Patul era o scândură goală și acoperită cu hârtie de sac de ciment, peste care era așezat un țol de cânepă. Odată am fost la el în chilie. Când intra cineva la el în chilie se rugau întâi, se așezau credincioșii în genunchi, părintele zicea o rugăciune la icoane și apoi le spunea: Bine ați venit, fraților! Când era tulburat nu intra în chilie până nu se ruga afară să-l ierte Dumnezeu, să-l liniștească. Și ce credeți că făcea? Mergea în jurul chiliei. Nimeni nu știa nevoința lui, însă el zicea rugăciuni. Se ruga Domnului să-l ajute să uite smintelile pe care le-a auzit în ziua aceea la Spovedanie. Înconjura chilia până le uita pe toate, până când credea el că rugăciunea a alungat tristețea aceea din inima lui și, apoi, intra în chilie.

(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania, Taina Împăcării, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 35-36)