Se spunea pentru avva Ghelasie, că de multe ori fiind tulburat de gânduri, ca să se ducă înăuntrul pustiei, iar mai de pe urmă dacă a văzut că nu poate să se împotrivească, a început a ispiti gândul său, de poate să șadă în pustie și sculându-se, umbla pe afară de chilie, nici pâine mâncând, ci verdețuri, nici intrând sub acoperământ, și zicând întru sine: cei ce sunt în pustie, acestea toate nu le au. Și petrecând așa trei zile, a ostenit și a certat gândul cel ce îl tulbura pe el, cu mustrare, zicând: dacă nu poți să faci lucrurile ce trebuie în pustie, șezi în chilia ta, cu răbdare plângând păcatele tale, iar nu umbla din loc în loc. Că pretutindeni ochiul lui Dumnezeu vede lucrurile omenești.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 51)