Prezența sau absența harului – de la bucurie la amărăciune

Când te cercetează harul uiţi de amărăciunea durerilor, iar atunci când eşti cuprins de întristare, uiţi de dulceaţa harului. 

Când vine harul, uiţi şi mâhnirile, şi ostenelile, şi toate merg bine. Însă atunci când vine întristarea, uiţi de mângâierile harului şi spui: „Dumnezeu m-a părăsit. Nici să mă rog nu mai pot, parcă aş fi sortit iadului”. Când te cercetează harul uiţi de amărăciunea durerilor, iar atunci când eşti cuprins de întristare, uiţi de dulceaţa harului. Aşa este. În felul acesta omul învaţă să se smerească. „Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este întru mine” (I Corinteni 15, 10), precum spune Apostolul.

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, p. 237)

De la același autor

Ultimele din categorie