Prietenia care durează o viață
Prietenul adevărat este cel care în timpul ispitei se face părtaș fără tulburare și fără zgomot la necazurile, nevoile și suferințele aproapelui, ca și cum ar fi ale lui.
Tu când te rogi din tot sufletul pentru cel care te-a ponegrit, Dumnezeu îi înștiințează despre nevinovăția ta pe cei care s-au smintit din pricina bârfei.
Prietenul adevărat este cel care în timpul ispitei se face părtaș fără tulburare și fără zgomot la necazurile, nevoile și suferințele aproapelui, ca și cum ar fi ale lui.
Doar cei care țin cu credincioșie poruncile lui Dumnezeu, și cunosc bine adâncul judecăților dumnezeiești, nu-i părăsesc pe prietenii lor atunci când aceștia sunt încercați cu îngăduința lui Dumnezeu. Cei care însă disprețuiesc porunca lui Dumnezeu și ignoră sensul adânc al încercărilor pe care Dumnezeu le îngăduie, aceștia, când prietenul o duce bine, se bucură împreună cu el, în timp ce când e necăjit de ispite, îl părăsesc. Uneori se întâmplă să se alieze și cu vrăjmașii lui.
Prietenii lui Hristos iubesc cu sinceritate pe toți oamenii, nu sunt iubiți însă de toți. Prietenii lumii nici nu-i iubesc pe toți, nici nu sunt iubiți de toți. Și prietenii lui Hristos, pe de o parte, păstrează continuu iubirea până la sfârșitul vieții lor, în timp ce prietenii lumii, o păstrează până ce se ceartă între ei, pentru lucrurile lumii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
(Glasul Sfinților Părinți, traducere Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 299-300)
Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro