Trăim într-o lume în care oamenii nu întrețin prietenii adevărate. Lipsa acestora influențează și prietenia cea mai valoroasă, relația soț-soție. Noi avem îndemnul la cununie: „Iubiți-vă unul pe altul!”. „Bărbaților, iubiți-vă femeile precum Hristos a iubit Biserica”. Este adevărat că nu este acolo un îndemn de genul: „Fiți prieteni!”, însă prietenia nu este numai un început al fluxului de sentimente, ci este și un mod de permanentizare a acestei stări a sinelui. Dacă o familie are probleme, sesizăm imediat că de fapt ei au uitat să mai fie prieteni. Au pierdut relația lor de prietenie. Au intrat într-o rutină, nu au reușit să abordeze această temă permanent.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 13-14)