„Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul”(Luca 12,4).

Mulţi dintre cei familiarizaţi Sfintele Scripturi, mai ales cu scrierile nou-testamentare, sunt obişnuiţi să vadă doar pe Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli ca principalii protagonişti ai sădirii Cuvântului lui Dumnezeu  în inimile oamenilor. Cu toate acestea, mucenicii primelor veacuri creştine, şi nu numai, au continuat lucrarea de propovăduire a Evangheliei prin cuvinte pline de înţelepciune dar, mai ales, prin jertfa lor.Au făcut-o în numele lui Hristos, întăriţi tainic de Duhul Sfânt, pentru a fi bine plăcuţi Părintelui ceresc, după modelul desăvârşit al Jertfei Lui şi având în inimi cuvintele vieţii veşnice:”Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa”(Marcu 8,35). Au făcut-o în faţa unei lumi obişnuite să cedeze mult prea uşor în faţa lucrării celui viclean şi care nu credea în purtarea de grijă a Celui Care orânduieşte curgerea istoriei omeneşti spre Împărăţia cerurilor pregătită celor drepţi de la întemeierea lumii (Matei 25, 34). Mucenicii s-au asemănat, astfel, tuturor celor care, „prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;(..)Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi” (Evrei 11,33-37).

Biografia Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir intră în marele Sinaxar la Sfintei Biserici devenind model pentru toţi mărturisitorii creştini aflaţi în arena acestei lumi şi luptându-se, pe faţă sau nevăzut, cu Lie al veacului acesta. Sfântul Dimitrie nu binecuvintează doar pe Nestor, insuflându-i curajul de a lupta şi a mărturisi, ci şi pe toţi creştinii care simt suflarea Duhului Sfânt în inima lor de a mărturisi pe Hristos în faţa stăpânitorilor păgâni sau atei. Prin lipsa temerii de prigoană, creştinii îşi sfinţesc vieţile şi devin prietenii lui Dumnezeu: „Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă (...) Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu (...) Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi” (Luca 12, 4,8,11-12). În felul acesta, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir s-a făcut prieten al Mirelui ceresc nu doar în această viaţă trecătoare, ci şi în viaţa cea adevărată şi veşnică, viaţa lui Dumnezeu pe care a câştigat-o renunţând la slava trecătoare a demnităţilor lumeşti. De asemenea, îi face prieteni ai lui Hristos pe toţi aceia care, de-a lungul veacurilor îşi vor fi găsit în el un model de urmat, un ocrotitor puternic, capabil să inspire oameni curajoşi, însetaţi de viaţa cea veşnică.El este un mărturisitor autentic al Sfintei Biserici a lui Hristos şi sfintele lui moaşte izvorăsc Mir în Tesalonicul ultimilor 1700 de ani ca un semn al prezenţei şi al lucrării lui Dumnezeu în oameni şi în istoria lor. Sfintele lui moaşte arată, în acest fel, că, în  toţi prietenii lui Hristos însetaţi de apa cea vie a învăţăturii Lui, s-au făcut „izvoare de apă curgătoare spre viaţă veşnică”(Ioan 4,14).

(Pr. Prof. Pleşa Alin Marian)