După Mărturisire urmează a treia parte a Pocăinţei, adică săvârşirea canonului, care este o împlinire prin fapte a canonisirii, precum o statorniceşte Gavriil al Philadelfiei, în cartea lui despre Taine. Aşadar şi tu, frate al meu, păcătos, eşti dator să primeşti cu mare bucurie canonul care ţi-l va da duhovnicul, fie că e vorba de post, de plecări ale genunchilor, de milostenie sau de altceva. Şi, înainte de toate, să primeşti din tot sufletul îndepărtarea - pe atâţia ani, de la Cuminecare, pe care ţi-o va hotărî. Deoarece, cu această mică pedeapsă, îmblânzeşti marea urgie pe care o are Dumnezeu împotriva ta. Cu acest canon trecător, scapi de canonul cel veşnic al iadului.

Iată câteva pilde de oameni care s-au canonisit pentru păcatele lor: dacă sora lui Moise n-ar fi fost izgonită pentru şapte zile din tabără, nu s-ar fi curăţit de lepră, iar dacă desfrânatul din Corint nu ar fi fost dat satanei, el nu şi-ar fi mântuit sufletul.

Aşa şi tu, frate, dacă nu primeşti această mică pedeapsă a canonului, nici de lepra păcatului nu te vei curaţi pe deplin, nici sufletul tău nu se mântuieşte. Neguţătorie este aceasta, iubitule, aducătoare de mult câştig şi însemnătate pentru cei înţelepţi: una dai şi scapi de milioane; primeşti (pedepse) trecătoare şi scapi de cele veşnice.

(I. P. S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Povățuiri pentru spovedanie, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rădăuţilor, Suceava, 2002, p. 41)