Cel ce în ascuns amestecă întru po­runcă voia sa, preacurvar este, precum s-a arătat la înțelepciunea lui Solomon (cf. Pilde 6, 32), iar pentru lipsă de minte, dureri și ne­cinstiri suferă.

Precum potrivnică este adunarea la un loc a apei și a focului, așa se împotriveşte smereniei îndreptățirea în cuvinte. De voiești a te mântui, iubește cu­vânt adevărat și niciodată prostește (ca un mojic) să te întorci dinspre măsură. Cuvânt adevărat a schimbat pui de năpârci, cărora le-a arătat cum să fugă de mânia ce va să vină.

Cel ce primește cuvintele adevă­rului primește pe Dumnezeu-Cuvântul. Că zice Domnul: „Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește” (Matei 10, 40). Slăbănog slobozit prin pod (acope­riș) este păcătosul cel mustrat de cei credin­cioși după Dumnezeu (Marcu 2, 4), care pentru credința acelora a luat iertare. Cel ce urăște mustrarea este arătat că zace cu toa­tă așezarea în patimă; iar cel ce iubeș­te mustrarea este purtat după deprindere. Precum cei ce înoată pe mare cu dulceață rabdă arșița soarelui, tot așa și cei ce urăsc răutatea iubesc mustrarea; căci precum soarele e potrivnic vânturilor, tot așa și mustrarea e potrivnică patimilor.

(Everghetinosul, volumele I-II, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 188-189)