„Înălțarea minții la Dumnezeu” înseamnă ridicarea ei conștientă din vâltorile psihismului formate din emoții, sentimente, stări sufletești, toate însoțite și întreținute de gânduri automate, inconștiente care ne macină mintea, acea „parte” a ei destinată lui Dumnezeu. Când devin conștient de această „boală” a minții mele, în chiar acea clipă „apele” ei se despart: emoțiile și sentimentele intră sub controlul minții raționale, iar mintea-duh aleargă la Dumnezeu căutând ajutor, odihnă și binecuvântare. Așa încep să cresc. Eu, omul acesta mic, mărunt, care trăiesc viața asta măruntă, am pus început bun, am făcut primul pas spre duhovnicie. Aici și acum.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 19-20)