Mijoacele de îmbunătățire sufletească ne sunt puse la îndemână de către Sfânta noastră Biserică și e bine să le folosim pe toate. Noi nu vorbim numai despre bunătate, vorbim și despre sfințenie; fiecare om este chemat să ajungă la sfințenie. Ce înseamnă să fii sfânt? Înseamnă să înlături răul și să faci binele în numele lui Dumnezeu. Și asta nu vine de la sine, ci vine urmărind noi sfințenia. Suntem datori să urmărim sfințenia, adică în primul rând, îmbunătățirea, din răi să ne facem buni. Cel dintâi lucru pe care trebuie să-l aibă cineva în vedere în legătură cu înaintarea lui spirituală este acesta: să nu mai fie rău, să înlăture din suflet ceea ce este rău.

Am venit în lumea aceasta cu toții cu o încărcătură negativă și am venit și cu dispoziții pozitive. Lucrurile acestea sunt niște date, niște realități de la care pornim. Și când ne ocupăm de noi înșine vedem în ființa noastră și porniri spre rău și porniri spre bine. Trebuie să înlăturăm răul și să facem binele, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Ferește-te de rău și fă binele”. Sau după programul pe care l-a dat psalmistul în Psalmul 33 și reluat de Sfântul Apostol Petru în Epistola întâi sobornicească: „De va vrea omul să trăiască și să vadă zile bune, să-și oprească limba de la rău și buzele sale de la minciună, să se ferească de rău și să facă bine, să caute pacea și să o urmeze”. Lucrul acesta trebuie avut în vedere și trebuie urmărit prin mijloacele pe care le avem la îndemână.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătățire sufletească, Editura Agaton, pp. 8-9)