Precum cânepa dacă nu e bătută mult nu se poate folosi la scoaterea celor mai subțiri fire și cu cât se bate și se piaptănă mai mult cu atât se face mai curată și de mai bun folos și precum vasul nou făcut dacă nu e băgat în foc nu poate fi folosit de oameni. Și precum pruncul e încă neiscusit pentru lucrurile lumii căci nu poate nici zidi, nici semăna, nici sădi, nici altul din lucrurile lumii, așa e adeseori și cu sufletele.

Chiar dacă s-au împărtășit de harul dumnezeiesc și pentru pruncia lor sunt pline, prin bunătatea Domnului, de încredințarea dulceții și a odihnei Duhului, dacă nu sunt însă cercate, nici cercetate prin felurite necazuri de către duhurile rele, sunt stăpânite încă de pruncie și, ca să zic așa, nu sunt destoinice pentru Împărăția Cerurilor.

Căci zice dumnezeiescul Apostol: „Dacă sunteți fără certare, de care s-au făcut părtași toți, sunteți din fărădelegi, iar nu fii” (Evrei 12, 8)

(Sfântul Simeon Metafrastul, Parafrază în 150 de capete, cap. 130, în Filocalia, vol. X p. 343-344)