Oaspeții vin la noi în numele lui Hristos. De aceea îi primim cu dragoste, îi odihnim, îi ospătăm, pentru că o dată cu fratele tău vine și Hristos la tine. Astfel, prin ei avem pe Hristos între noi.

Mântuitorul spune să iubești pe aproapele ca pe tine însuți, adică cu măsură, cât te iubești pe tine. Iar unii Sfinți Părinți spun: nici dragostea către aproapele să nu o reverși către toți în măsură, ci limitat.

Întâi să faci milă și să ajuți pe cei din casa ta, apoi pe cei de un neam cu tine și la urmă pe cei de alt neam. Așa este și cu ospitalitatea, limitată după caz și împrejurări. Pentru că a ne arunca în vâltoarea lumii, de multe ori ne aduce pagubă în loc de folos.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 177)