El practica neîncetat Rugăciunea lui Iisus și se străduia să le învețe și pe surori, explicându-le cum să se roage, adică atunci când trăgeau aer în piept să spună: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, iar când dădeau aerul afară din plămâni să spună: „miluiește-mă pe mine, păcătoasa!”. Iar unei ucenice, la rugămintea de a-i binecuvânta mătăniile, i-a spus:

– Rugăciunea este un lucru bun, este un lucru îngeresc, iar tu roagă-te după degetele mâinii stângi. Apropie degetul mare de cel mic și spune de 10 ori: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătoasa!”, iar apoi treci la inelar și tot așa la restul degetelor. Și uite așa vei căpăta obișnuința pentru rugăciune, mintea însă trebuie introdusă și închisă permanent în cuvintele rugăciunii, altfel ea umblă pe unde se nimerește.

(Sfântul Lavrentie de la Cernigov, Viața, învățăturile și minunile, Editura Credința strămoșească, pag. 9)