Trebuie să murim nouă înșine pentru ca ceilalți să trăiască. Hristos a spus-o: „Nu vă temeți a vă pierde sufletul în această slujire”. Cel ce slujește aproapelui își mântuiește sufletul pentru viața veșnică.

Care este arma vrăjmașului împotriva mântuirii noastre? Zavistia. În Evanghelie Pilat știe că iudeii vor să-L omoare pe Hristos din zavistie. Zavistia este cea mai puternică armă a vrăjmașului. De aceea, trebuie mai înainte de toate, să ocolim gândul de zavistie.

Zavistia este proprie tuturor oamenilor, indiferent de starea lor socială. Desigur, întotdeauna se găsește cineva mai tare decât noi. Ceilalți au întotdeauna ceva ce am dori și noi să avem. Prin zavistie lepădăm pe ceilalți; iar viața devine cu adevărat un fel de chip întunecat și tulbure al lui Dumnezeu.

Încercați ca niciodată să nu osândiți pe altul, ci să vă rugați pentru el. A judeca pe altul pentru neajunsurile sale înseamnă a nu ne vedea propriile neajunsuri. În starea noastră de cădere nu putem judeca în chip drept pe fratele nostru. Să nu fiți prea siguri că fratele vostru se înșală. Nu îl judecați.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 46-47)