În ceea ce-l privește pe bărbatul căsătorit, familia este scena pe care se joacă piesa vieții lui. Cu cât devine un creștin mai autentic, cu atât va fi un soț mai bun și un tată mai bun. Familia este laboratorul în care se poate lucra zi de zi împreună la creșterea spirituală a fiecărui membru al ei. în calitate de păstor de suflete al multor tineri, am identificat câteva aspecte de care ar trebui să țină seama bărbatul, ca să atingă acest mare ideal – mântuirea lui și a familiei lui. Le voi detalia mai jos.

Bărbatul gospodar

Cuvântul „gospodar” vine din slavonă şi înseamnă „domn al casei”. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, gospodarul este „bărbatul care are priceperea să conducă bine o gospodărie” şi să fie capabil să rezolve problemele care apar în casă.

Din păcate, în unele familii se ivesc nenumărate certuri din cauză că bărbatul lasă nerezolvate diferite aspecte legate de casă ori le amână la nesfârşit, punând tot greul pe umerii soţiei. Chiar dacă nu se pricepe să repare defecţiunile apărute, el este cel care ar trebui să ia urgent legătura cu un specialist, şi nu femeia. Tată şi soţ deopotrivă, bărbatul are o identitate aparte; este deopotrivă pragmatic şi iubitor, întreprinzător şi cumpătat, ferm şi blând şi dă permanent dovadă de implicare, indiferent de natura problemei ivite. Aşadar, liderul slujitor al familiei este mereu acolo unde e nevoie el şi nu se eschivează niciodată.

Vă mărturisesc cu tristeţe că nu toţi bărbaţii sunt aşa cum i-am creionat mai sus. Aud zilnic poveşti de viaţă impresionante; mi se plâng multe credincioase că bărbaţii lor sunt imaturi şi că nu-şi înţeleg adevărata menire. Aceştia consideră că este suficient să muncească la serviciu, aducând în casă veniturile necesare, şi că apoi pot să se bucure exclusiv de timp liber pe care şi-l petrec fie în faţa televizorului, fie pe terenul de fotbal, fie cu prietenii la bere sau în sălile de jocuri de noroc, ignorând nevoile reale ale familiei. Sigur că şi bărbatul are dreptul să-și petreacă timpul liber într-un mod plăcut, dar fără să priveze şi familia de prezenţa lui binefăcătoare. Şi încă ceva: nu toate activităţile de loisir sunt benefice pentru el și pentru familia lui. Prin urmare, te poţi bucura de hobby-urile tale – care să nu fie în afara moralității – numai după ce ți-ai îndeplinit rolul de soț și de tată. (…)

Blândeţea

Deşi bine ancorat în realitate, bărbatul ar trebui să fie deopotrivă delicat, sensibil şi blând, să aibă inima bună şi să fie un izvor de iubire şi de bucurie pentru toţi cei din jurul lui – soţie, copii, părinţi, prieteni şi colegi. Femeia este un bulgăre de energie, de sensibilitate, de dragoste şi de căldură, fapt pentru care are nevoie să fie înconjurată cu multă blândeţe, cu tandreţe şi cu iubire. În plus, bărbatul nu ar trebui să uite că micile gesturi, precum o îmbrăţişare, un mesaj de dragoste, o floare sau o plimbare mângâie inima femeii, îi dă încredere şi o face fericită. În dialogul cu copiii şi cu soţia, vocea bărbatului trebuie să fie nu tunet, ci izvor de bunătate şi de blândeţe.

În schimb, soţul care este o brută – ridică tonul, înjură, îşi agresează verbal femeia şi copiii – nu face altceva decât să transforme viaţa de familie într-un adevărat iad. Am întâlnit multe cazuri de acest gen, familii în care bărbatul, asemenea unui torţionar, le făcea mult rău soţiei şi copiilor lui care, cu timpul, s-au îndepărtat de el. În plină suferinţă, femeia şi-a găsit liniştea şi fericirea alături de un alt bărbat. Acesta din urmă, mai tandru şi mai atent la trăirile ei, a făcut-o cu adevărat fericită. Şi aşa a apărut fisura în căsnicie.

Prin urmare, dacă nu eşti delicat, blând şi atent la nevoile soţiei tale şi devii o povară mult prea grea pentru sufletul ei, rişti să o faci să te înlocuiască cu un altul. Iată, deci, unde duc brutalitatea, violenţa, răutatea şi asprimea bărbatului: la suferinţă cumplită, la durere trupească şi sufletească, la destrămare şi chiar la pierderea echilibrului vieţii!

Bărbatul delicat, tandru şi afectuos este considerat uneori mai slab, însă nu e deloc aşa. În urma dialogului cu cerul, acesta primeşte harul Duhului Sfânt, putere din puterea dumnezeiască, lumină din Lumina veşnică şi devine, la rândul lui, izvor de bunătate pentru cei dragi: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei 5, 9)

De vei alege să fii blând şi iubitor de pace, vei cuceri inima soţiei tale şi nu numai: „Blândeţea înseamnă a nu vătăma pe cineva nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu porunca, ci a câştiga inima fiecăruia prin puterea ta.” (…)

Disponibilitatea la jertfă

Menirea Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ a fost jertfa de Sine pentru binele celorlalţi. Din dragoste, El S-a pus în întregime în slujba celor buni, dar şi a celor răi, ca să-i ajute să ajungă şi să rămână în lumina Lui mântuitoare. Domnul Hristos S-a împovărat cu greul lumii pentru a-i despovăra pe toţi cei care nu mai găseau ieşirea din situaţiile lor.

Preluând modelul hristic, bărbatul trebuie să încerce să se sacrifice pentru aleasa inimii lui şi, în general, pentru întreaga familie: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5, 25) Ar trebui să facă acest lucru mai ales atunci când cei din jur au nevoie (urgentă) de sprijinul lui, dar ar putea avea el însuşi iniţiative de acest fel care să facă viaţa familiei (mai) funcţională şi (mai) fericită. Pentru aceasta e nevoie să fie mai întâi atent la ce se întâmplă în jur şi la nevoile exprimate sau nu ale membrilor familiei. Trebuie să renunţe uneori la confortul personal, la propriul punct de vedere ori la dreptatea sa şi să iasă din egoism pentru a empatiza cu cei ai casei şi cu nevoile lor concrete.

Disponibilitatea bărbatului la jertfă se vede cel mai bine în modul în care acesta depăşeşte greutăţile vieţii alături de persoana iubită. Omul al cărui suflet este luminat de har înfruntă cu seninătate toate necazurile şi nu îşi pierde nicio clipă nădejdea în Dumnezeu, nici dragostea pentru cea lângă care a ales să petreacă întreaga viaţă aici, pe pământ, şi dincolo, în Împărăţia cerurilor. (…)

Poartă-ţi şi tu crucea cu răbdare şi cu smerenie, chiar dacă ţi se pare grea! Numai aşa vei în vârf, adică spre mântuirea veşnică. Iar când simţi că necazurile te copleşesc, nu abandona lupta, nu ceda! Mergi la Hristos şi cere-I Lui putere din puterea dumnezeiască! Roagă-L pe El să te ajute să-ţi duci mai departe povara şi să poţi să te jertfeşti pentru cei dragi, iar El îţi va alina suferinţa, va fi Simon Cirineul pentru tine. Important este să te încrezi în El!

Sfinţenia vieţii

Nu uita că în fiecare moment al vieţii cei din zona ta existenţială te observă, sunt atenţi la fiecare gest al tău, la fiecare cuvânt, îţi urmăresc privirea, reacţiile, atitudinile în diverse împrejurări. Asta înseamnă că îi influenţezi în mod direct şi că poţi fi pentru ei un bun exemplu de viaţă sau, dimpotrivă, un model negativ. De aceea este esenţial să fii atent la conduita ta morală, fiindcă printr-un gest, printr-un cuvânt sau printr-o faptă, poţi schimba viaţa oamenilor de lângă tine.

Ghidează-te după cuvântul lui Hristos, Care a schimbat lumea prin învăţătura Sa: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5, 16)

De-a lungul istoriei, au existat nenumăraţi bărbaţi cu viaţă sfântă – martiri, pustnici, cuvioşi, preoţi. Pentru ei, Hristos a fost modelul suprem. Trăiau fiecare clipă nu pentru ei, ci cu gândul la Dumnezeu şi la semeni, se rugau, posteau şi se puneau în slujba aproapelui. Erau smeriţi, blânzi şi răbdători în suferinţe, asemenea lui Hristos. Sfințenia vieții nu e ceva de neatins. Îndreaptă-ți și tu existența prin faptă, prin vorbă, prin atitudine și prin comportamentul de zi cu zi! Dacă vei trăi viața Bisericii ca pe propria viață, cei din jurul tău vor simți asta și te vor urma cu dragoste, fiindcă „Biserica este atelierul sfințeniei”. Important este ca semenii să te vadă împlinit, luminat de har, blând și deschis la dialog duhovnicesc și te vor urma bucuroși. Și încă ceva: însoțește-ți fiecare activitate cu o scurtă rugăciune, și acea activitate se va sfinți!

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 249-260)

*În cartea părintelui Vasile este și un capitol adresat femeii, ce poate servi ca ghid și inspirație pentru femeia de azi.

Vezi și prima parte a articolului: Principii după care să te ghidezi, ca bărbat, pentru a avea o familie fericită (I)