Întemeietorul şi fondatorul muzicii psaltice româneşti

Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul s‑a născut în anul 1763 și a crescut într-o familie evlavioasă cu trei copii. S-a străduit din copilărie să învețe muzica psaltică. A studiat o vreme la Odessa, unde a deprins limba greacă, apoi s-a întors la București unde a devenit ucenic al Părintelui Macarie Dascălul și al Părintelui Dionisie, amândoi predicatori ai Curții Domnești, slujitori ai Catedralei Mitropolitane din București și ucenici ai Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.

Tânărul psalt a primit la tunderea în monahism cu numele Macarie în Sfântul Munte Athos. Întors la București, este hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Mitropolitane. Pentru cunoștințele sale teologice profunde, dar și pentru calitățile sale de bun orator, o vreme a fost predicator al Curții Domnești.

Ieromonahul Macarie este considerat întemeietorul şi fondatorul muzicii psaltice româneşti. Fără a se depărta de textul original, el a curăţat muzica psaltică de influenţele orientale, şi i-a dat veşmânt nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia primită, nici limba românească. A primit ascultare de la Mitropolitul Dionisie Lupu să traducă din limba greacă cântările bisericești, acomodându-le cu cântarea poporului nostru. Renunţând la „sistema veche” şi greoaie, el a transcris muzica psaltică pe notaţie nouă, uşor de învăţat pentru toţi.

În acest scop, a tipărit la Viena, între anii 1822-1823, trei cărţi de cântări bisericeşti „după noua sistemă” şi anume: Teoreticonul, Anastasimatarul şi Irmologhionul. După întoarcerea sa în ţară, a răspândit peste tot noua cântare bisericească. Până în anul 1829, toate oraşele din judeţele Ţării Româneşti aveau şcoli de muzică în limba poporului, după metoda ieromonahului Macarie; iar cărţile sale au ajuns la toate seminariile şi mănăstirile din Moldova, Transilvania şi Banat. 

Este cel dintâi compozitor de imnuri şcolare româneşti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cântările Sfintei Liturghii şi îndeosebi axioanele închinate Maicii Domnului. Melodia cântărilor lui este liniştită, nesilită şi potrivită. Ea curge lin, ca un izvor curat de apă. În vara anului 1836, Sfântul Macarie Protopsaltul s-a îmbolnăvit și a rămas imobilizat la pat. A ales să fie îngrijit de sora sa, Maica Iustina, stareța Mănăstirii Viforâta. A trecut la Domnul în ziua de 30 august 1836, după o scurtă suferință.

„Să fie numărat între sfinții Bisericii”

Așa cum știm, Sfântul Sinod a aprobat anul trecut propunerea de canonizare a ieromonahului Macarie Protopsaltul cu titulatura „Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul”, având ziua de cinstire pe 31 august. Apoi, după rânduială, a emis Tomosul de proclamare a canonizării, iar astăzi, 27 octombrie 2024, după Sfânta Liturghie săvârșită în cinstea Sfântului Dimitrie cel Nou, acest act a fost citit în prezența mulțimii de închinători. „De acum înainte și în veci, Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul, să fie numărat între sfinții Bisericii și să fie pomenit cu cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 31 august în fiecare an, urmând ca acesta să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți cuvioși de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte”, se menționează în Tomosul sinodal pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul.