Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Binecuvântat şi vrednic de toată lauda este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii lor pline de evlavie şi de fapte bune. Preasfânta Treime a rânduit din veşnicie ca pe aceştia să-i învrednicească de asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu-i de lumina harului Duhului Sfânt şi aşezându-i în Biserica celor drepți, în ceata sfinţilor. Despre ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi Biserica îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor“ (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).

Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se numără și Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul. Acest mare nevoitor și iubitor de Dumnezeu s‑a născut în anul 1763 din părinți binecredincioși, primind la botez numele Mănăilă. El s-a străduit din copilărie să învețe cântarea psaltică. A studiat o vreme la Odessa unde a deprins limba greacă, apoi s-a întors la București unde a devenit ucenic al Arhimandritului Macarie Dascălul, fiu duhovnicesc al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Povățuit de Cuviosul Macarie Dascălul, tânărul psalt merge în Sfântul Munte Athos, unde primește tunderea în monahism cu numele Macarie. După un timp în care a deprins rânduiala de viețuire monahală, Cuviosul Macarie se întoarce la București unde este hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Mitropolitane. În 1808, i se încredințează stăreția Mănăstirii Gorgota de lângă Târgoviște, unde reactivează vechea școală a mănăstirii și slujește ca dascăl de psaltichie și predicator. În anul 1819, Mitropolitul Dionisie Lupu reînființează școala de muzică a Mitropoliei Ungrovlahiei și îl numește pe Sfântul Macarie conducător al acesteia, încredințându-i tălmăcirea și potrivirea după chipul limbii române a cântărilor bisericești după noua notație muzicală, pentru ca ceea ce se cânta în biserică să fie înțeles de popor. În anul 1823, cu mari greutăți, reușește să tipărească la Viena „Teoreticonul”, „Irmologhionul” și „Anastasimatarul”, cele dintâi cărți psaltice tipărite în limba română. După numai zece ani de slujire la școala de muzică psaltică din București, mulți au deprins meșteșugul psaltichiei, ucenicii săi deschizând școli de muzică în toate orașele mari din cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei. Odată cu exilarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul din scaunul de mitropolit al Țării Românești (10 februarie 1829), Sfântul Macarie Protopsaltul, apropiat al mitropolitului, se retrage la Iași, fiind primit de Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei, care îi încredințează stăreția Mănăstirii Bârnova din județul Iași. În urma unor neînțelegeri, se retrage la Mănăstirea Neamț, unde traduce multe cântări psaltice și înființează o școală de muzică. Atunci când Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul este rechemat în Țara Românească (22 august 1833), Sfântul Macarie se întoarce și el la îndemnul Sfântului Mitropolit și primește ascultare să meargă la Mănăstirea Căldărușani, spre a se îngriji de tipărirea „Vieților Sfinților de peste an”. La Schitul Cocioc, din apropierea Mănăstirii Căldărușani, Sfântul Macarie îi întâlnește pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul și pe fratele său Schimonahul Atanasie Crețu, mari nevoitori isihasti, care vor ajunge, mai târziu, să viețuiască în Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos. De prezența și învățăturile Sfântului Macarie, mult s-au folosit cei doi frați, rămânând în preajma sa o perioadă. În 1836 Sfântul Macarie Protopsaltul se îmbolnăvește și rămâne imobilizat la pat. A ales să își petreacă ultimele zile din viață la Mănăstirea Viforâta, acolo unde Maica Iustina Periețeanu, sora sa și totodată stareța mănăstirii, l-a îngrijit cu multă dragoste. Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul a trecut la Domnul în ziua de 30 august 1836, după o perioadă scurtă de suferință. Strălucind în virtute, în evlavie și în smerenie, s-a făcut vas ales al darurilor dumnezeiești, primind de la Dumnezeu harisma teologhisirii prin cuvânt și cântare psaltică, și astfel s-a arătat îndrumător înțelept al sufletelor pe calea mântuirii.

Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestui Sfânt Cuvios Părinte, luând aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru rugăciune şi apărarea dreptei credinţe, şi căutând folosul duhovnicesc al poporului dreptmăritor ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutor Harul Preasfintei, celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, 

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte și în veci, SFÂNTUL CUVIOS MACARIE PROTOPSALTUL, să fie numărat între sfinții Bisericii și să fie pomenit cu cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 31 august în fiecare an, urmând ca acesta să fie înscris în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața SFÂNTULUI CUVIOS MACARIE PROTOPSALTUL, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioșii creștini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți cuvioși de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. 

Și, pentru ca evlavia dreptmăritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a SFÂNTULUI CUVIOS MACARIE PROTOPSALTUL, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite. 

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul, pe care îl aducem la cunoștința preacuviosului cin monahal, a preacucernicului cler și dreptcredincioșilor creștini din Patriarhia Română. 

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 27 octombrie, anul mântuirii 2024, la hramul Catedralei Patriarhale Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române