Troparul Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul

Rugăciune în inimă neîncetată având, ai înțeles, Cuvioase, tainele cele cerești, de aceea ai jertfit întreaga viața ta dumnezeieștilor cântări, tălmăciundu-le cu sârg în graiul dulce al țării, din multă dragoste de oameni, de Dumnezeu insuflate Macarie!

Canonul

Glasul al 8-lea

Cântarea 1

Imos: Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Îl cânt cu sârg pe întâiul psalt, Macarie, neputincios fiind eu, dar cer însuflarea luminoasă a Duhului, prin care, întărindu-mă, să primesc înțelesuri, spre a-i cuprinde priceperea și a-i lăuda nevoințele.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lui Dumnezeu de când te știi cântări aduci, Sfinte Macarie, cu tot meșteșugul celor vechi și celor noi, dar, pricepând, la frații tăi te-ai întors, fericite, pe limba noastră cântându-ne toate mărețiile Domnului.â

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Coborând mintea în adâncul inimii, slujeai Preasfintei Treimi, fără încetare, în chip înțeleptor, că ai luat predania cea din obștea nemțeană, de la al tău dascăl Macarie, însă și de la Dionisie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În netăcute glasuri slăvindu-te, îți cerem ție mereu, curată Fecioară, ocrotire grabnică, să mijlocești la Fiul tău pentru țara aceasta și pentru pacea întregii lumi, că tu ai născut Viața veșnică.

Catavasie: Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit. 
 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel Ce ai întărit Cerurile cu pricepere şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra Bisericii, Hristoase, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni. 

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Negura lumii lepădând, te-ai îndreptat către Athos, îngerescul chip aici îmbrăcându-l, și ca un rob te-ai nevoit ca să te faci fiu Tatălui, Care, văzându-ți râvna, ți-a trimis raza Cuvântului.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Trupul slăbindu-ți în postiri, ți-ai hrănit cugetarea, întă-rind-o prin cuvântul Scripturii iar glasul Sfinților Părinți te-a săturat, Macarie, dreapta învăţătură ca un izvor adăpându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe Cuviosul Cucuzel ţi l-ai aflat întărire şi ca pildă în privegherile tale, că Preasfânta i-a grăit, cu glasul ei cel mângâietor: „Cântă-mi cu sârg, Ioane, că-mi sunt plăcute cântările!”

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Este deplin adeverit că Preacurata cinsteşte privegherea şi cântările noastre, de aceea, să-i cântăm cu veselia inimii, dar şi cu osteneala, spre răsplătirea cea veşnică.
 

Sedealna

Glasul al 8-lea

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Credincios părinteştilor rânduieli şi sporind în virtuţile sufleteşti, lumina lăuntrică ţi-a schimbat ţie cugetul şi te-a făcut jertfă vie şi casnic al Domnului, luminător de obşte cu darul cuvântului, iar cu a ta cântare, cea cu har dăruită şi bună înţelegere, veselitu-ne-ai inima, preacinstite Macarie! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare greşelilor celor ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...

Punerea cinstitului tău brâu luminos o prăznuieşte Biserica şi cu osârdie grăieşte către tine: Fecioară curată, ocroteşte pe toţi de puterea vrăjmaşilor; sfărâmă întărâtările barbarilor celor necredincioşi şi îndreptează viaţa noastră, ca să facem voile Domnului cele dumnezeieşti.
 

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu şi Puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu Bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat; pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Mirul ceresc s-a revărsat, o, Macarie, peste tine, dându-ţi multă dragoste spre a sluji fraţilor de-un neam. Drept aceea, Sfinte, noi răsplătim osteneala ta, în laude şi imnuri săvârşind al tău praznic şi cerându-ţi smerit rugăciunile.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ai fost luat de la grădina Athonului să dai roadă în graiul strămoşilor, că te vădeai bun cuvântător, deci, tu, fericite, ne-ai luminat cu al tău sfânt glas, în Ţara Românească, arătându-ne calea spre cetatea cerească şi veşnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ce glăsuiai de la altarul bisericii, cu zdrobire, nu din vârful buzelor, îţi revărsa inima arzând, sufletul tău, Sfinte, în Dumnezeu bucurându-se. Aşa, lucrând cu fapta, învăţai totdeauna şi pe alţii poruncile Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ai ruşinat toată oştirea vrăjmaşilor, Preacurată, prin curata naştere, că Dumnezeu om S-a arătat pentru mântuirea din stricăciunea păcatului a firii muritoare, care prin amăgire de aceia robită era cumplit.
 

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci, mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Rânduitu-te-ai, Sfinte, spre slujirea sfinţilor şi a Bisericii, neprecupeţindu-ţi osteneala şi truda, Macarie, ci, în priveghere şi cu a Duhului simţire, sârguiai la-ntocmirea cântărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Izvodit-ai, Părinte, cu înţelepciunea adâncă a Părinţilor, imnuri măiestre care suie la ceruri, Macarie, sufletul şi mintea celor ce-ascultă cu credinţă, întărindu-i spre lucrarea poruncilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Evanghelia păcii propovăduind-o cu glasul cântărilor, ai avut ca roadă ucenici ce, cu râvnă urmându-te, bucură şi astăzi a credincioşilor mulţime, prin cântări împodobind sărbătorile.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Purtătoarea Vieţii, care L-a născut pe Dumnezeul tuturor, Maica nenuntită, ne-a vădit că iubeşte cântările cele sfinţitoare şi răsplăteşte celor care sârguiesc la acestea cu dragoste.
 

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Robit de voie ai fost bunei slujiri a aproapelui, prin glasul tău cel ceresc şi plin de-înţelegere răpindu-le cugetul în lumina Vieţii, fericitule Macarie!

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Odihnă nu ai avut, Sfinte Părinte Macarie, până ce n-ai tălmăcit în limba românilor cântările slujbelor, ca folos să aibă şi pe Domnul să Îl laude.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trimis ai fost de Hristos, ca un apostol al neamului, în limba noastră să cânţi cu sârg bunătatea Lui şi slava cea veşnică, întru care, Sfinte, ai stat cu mintea, Macarie!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ocara noastră s-a şters când Dumnezeu Fiul S-a-ntrupat din Maică fără bărbat, minune a minunilor, păcatul strămoşilor iertându-l Stăpânul şi cu harul Său umplându-ne.
 

Condac

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Din pruncie ai deprins cântarea sfintelor slujbe, ca să-L lauzi pe Hristos cu îngereştile cete. Domnului bineplăcut-ai, şi Maicii Sale, sfinţite te-ai arătat următor, Părinte; deci, Macarie sfinţite, tot în cântare cinstim pomenirea ta.

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Ai învăţat din pruncie cu osârdie meşteşugul cel sfinţitor al cântărilor şi, desăvârşindu-te, ţi-ai revărsat bogăţia, cu grăirea românească împodobind Biserica spre rodire duhovnicească întru înţelegere. Pentru aceasta, cântăm: Bucură-te, fericite Macarie!
 

Icos

Nevrednic sunt eu să cânt pe cântăreţul, să împletesc cunună celui ce a fost aflat vrednic să împletească sfinţilor cununi ori să-mi înalţ glasul înaintea celui cu glăsuiri cereşti. Dar nici să tac nu pot, căci focul lăuntric mă arde şi inima îmi tresaltă, strigând:
Bucură-te, liră dumnezeiască;
Bucură-te, harfă duhovnicească.
Bucură-te, cel ce ne-ai înmireasmat cu mireasma cunoştinţei;
Bucură-te, cel ce ne-ai întărit pentru luptele credinţei.
Bucură-te, povăţuitor pe cărările cereşti;
Bucură-te, cuvântător despre cele netrupeşti.
Bucură-te, fluier păstoresc de Dumnezeu insuflat;
Bucură-te, viers meşteşugit, lui Dumnezeu închinat.
Bucură-te, psaltire a Mângâietorului;
Bucură-te, trâmbiţa a Cuvântului.
Bucură-te, a cântăreţilor îndrumare;
Bucură-te, pentru toţi binecuvântare.
Bucură-te, fericite Macarie!
 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Pasăre, care îndulceşte prin cântarea ei seminţia românească, ai trăit pe pământ ca neagonisire, întocmai ca o pasăre, dobândind comori în Ceruri.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Scosu-te-a Domnul în pustie ca să-ţi porţi a ta cruce pe Golgota şi, rugându-te adânc, schimbatu-te-ai la faţă, înnoindu-ţi puterile pentru alte nevoinţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aur ţi-a fost, Sfinte, Cuvântul, o, Macarie, pe mulţi îmbogăţindu-i, de aceea strigăm cu toată mulţumirea: „O, Doamne al Părinţilor, în veci binecuvântat eşti!”

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Leac pentru boala cea de moarte ne-ai născut nouă, Fecioară preacurată; de aceea, cântăm acum cu îndrăzneală: „Dumnezeul Părinţilor, în veci binecuvântat eşti!”
 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii. 

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Totdeauna spre Domnul ţi-a fost mintea, şi spre Maica Lui, spre pururea Fecioara, cântând şi toate cetele sfinţilor, în multă trezvie, plin de bucurie, smerenie şi râvnă.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ucenici ai crescut duhovniceşte, învăţându-i să cinstească rânduiala, că, prin aceasta, cu Domnul se vor uni, pe Care lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L, popoare, în toţi vecii!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Lipsuri mari îndurat-ai toată viaţa, pentru slava Stăpânului a toate, îmbogăţind pe alţii şi strigând, Macarie: „Pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L acum şi în toţi vecii!”

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iată, Maică, Fecioară nenuntită, în cântări lăudându-ţi curăţia, cinstim pe Fiul tău, strigând cu evlavie: „Pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L acum şi în toţi vecii!”
 

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât Cerurile; pentru aceasta, pe tine, de Dumnezeu Născătoare, începătoriile Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim. 

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Oglindă preacurată te-ai arătat, răsfrângând prin cântări strălucirile Duhului Sfânt, întru care toţi ne putem vedea şi socoti smerenia cu care Stăpânului Îi slujim, trezvia, rugăciunea şi buna-cuviinţă cu care stăm în casa Domnului.

Stih: Sfinte Cuvioase Macarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Să-L laude în imnuri cu meşteşug, neîncetat, toate cetele psalţilor, pe întâiul psalt, pe tălmăcitorul dumnezeiesc, luminătorul neamului, povăţuitorul nerătăcit, pe cel ce, cu jertfire, viaţa şi-a închinat-o împodobirii Bisericii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iertare, fericite, să mijloceşti împreună cu cetele sfinţilor pentru noi toţi, care cu credinţă te lăudăm şi ne dorim, Macarie, a ta moştenire să o sporim; deci, dă-ne însuflare şi glasuri cuviincioase, spre bucuria credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioară nenuntită, nu ne lăsa să cădem în robia vrăjmaşului care, râcnind, caută să piardă, ca un viclean, bunăvoirea inimii, către amăgiri şi deşertăciuni, prin multele ispite şi prin mândria care ne-a scos pe noi din slava Raiului.