Providenţa se arată în cele obişnuite, dar şi în excepţii. Pentru unii oameni însă, ea apare mai ales în excepţii. În vremea când oaspeţii beau vin la ospăţul împăratului Baltazar, lăudând pe zeii de aur, de argint, de aramă, de lemn, de piatră, se arătă deodată o mână şi scrise cele trei cuvinte fatale: Mene, tekel ufarsin. În aceeaşi noapte a fost ucis Baltazar, împăratul Caldeei (Daniel 5). Aruncat în groapa cu lei, profetul Daniel îşi petrece noaptea împreună cu leii. A doua zi a fost scos din groapă, viu şi neatins. În cazurile excepţional de fericite şi în cazurile excepţional de nefericite, oamenii sunt acţiunea hotărâtoare a Providenţei: într-un caz acţiunea dreptăţii, în celălalt, acţiunea îndurării.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 54)