De ce tindem să percepem plictiseala ca pe o stare lipsită de sens, de care trebuie să scăpăm cât mai repede? Poate că plictiseala este, de fapt, motorul curiozității. Atunci, nu ar trebui să o alungăm, ci doar să o alimentăm. Pentru că ne poate conduce spre locuri pe care altfel nu le-am fi descoperit. Pentru mine, așa a început totul.

Era o zi de vară și, cu încă un an de facultate înaintea mea, mă gândeam cum aș putea să-mi petrec vacanța într-un mod folositor. Studiile de pedagogie în cadrul Universității Complutense (Madrid) mă apropiaseră deja de lumea copiilor și a educației. Simțeam nevoia, însă, să văd cum se aplică toate lucrurile pe care le învățasem în realitate. Așa că am deschis internetul și am început să caut. După mai multe căutări, am dat peste Tabăra Floare de Colț. M-a atras modul în care era organizată și prezentată, dar mai ales partea duhovnicească, atât de prezentă în viața de zi cu zi a taberei.

Nu știam atunci că avea să treacă aproape un an până când aveam să ajung acolo. Privind acum în urmă, nu cred că a fost o simplă coincidență. Simt că Dumnezeu mi-a pus această tabără în față cu un an înainte, dar a așteptat momentul potrivit pentru ca eu să ajung cu adevărat acolo. De aceea, le mulțumesc plictiselii și curajului din acea zi. Pentru că, dacă nu ar fi fost ele, poate că nu aș fi deschis acea pagină de internet, nu aș fi descoperit tabăra și nu aș fi scris aceste rânduri.

Odată ajunsă în tabără, nu am putut să nu privesc această experiență și prin ochii unui viitor cadru didactic. Ca elevă, iar mai apoi studentă, am petrecut zece ani în sistemul educativ spaniol. De aceea, în tabără am putut identifica asemănări între cele două contexte educaționale.

În primul rând, am regăsit importanța învățării prin experiență și prin joc. În tabără, copiii nu învață ascultând explicații, ci participând activ. Prin jocuri, activități de echipă, drumeții, ateliere și diverse provocări, ei învață să coopereze, să comunice și să rezolve probleme. Acest lucru mi-a amintit de principiile pe care le-am întâlnit în sistemul spaniol, unde se pune accent pe implicarea activă a copilului în procesul de învățare.

Un alt element comun este cooperarea. Atât în tabără, cât și în sistemul spaniol, copiii sunt încurajați să lucreze împreună, să se ajute reciproc și să înțeleagă că fiecare contribuție este importantă. 

În plus, educația nu se limitează la transmiterea de cunoștințe. Se urmărește dezvoltarea copilului pe mai multe planuri: intelectual, emoțional, social, fizic și, în cazul taberei, chiar și spiritual.

Unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult în tabără a fost partea duhovnicească. Tabăra m-a ajutat să mă apropii mai mult de Dumnezeu, să-L cunosc mai bine și să simt prezența Lui în viața mea într-un mod pe care nu l-am mai simțit până acum. Pentru toate acestea sunt profund recunoscătoare.

Din primele momente, mi-a atras atenția că educația ocupă un loc central în Tabăra Floare de Colț. Distracția și jocurile sunt importante, dar nu reprezintă scopul în sine. În spatele activităților există o întreagă viziune pedagogică. Există dorința de a-i ajuta pe copii să se dezvolte, să aibă curaj, să iasă din zona lor de confort și să-și depășească limitele.

Ceea ce mi s-a părut remarcabil este că aceste valori sunt descoperite prin experiențele pe care copiii le trăiesc în fiecare zi. Prin jocurile de echipă învață să colaboreze și să aibă încredere unii în alții, iar prin celelalte activități învață să încerce lucruri noi, chiar și atunci când nu sunt siguri că vor reuși.

Toate acestea m-au făcut să înțeleg că și rolul meu de animatoare era mult mai complex decât îmi imaginasem. 

Copiii te văd în momente în care, poate, nu i-ar vedea niciodată pe profesorii lor. Te văd râzând, alergând, participând la jocuri, greșind, încercând din nou. Te văd și atunci când le este dor de casă sau când nu au curaj să participe. Atunci înțelegi că, dincolo de jocuri, ai responsabilitatea de a fi un adult în care copilul poate avea încredere. Fiecare gest, cuvânt sau reacție poate avea un impact. Am înțeles cât de important este să îi oferi, prin propriul comportament, un exemplu bun.

Dar tabăra nu m-a făcut să privesc altfel doar educația. M-a făcut să mă privesc și pe mine altfel. Mulți ani m-am luptat cu perfecționismul. De multe ori, acesta m-a ajutat să fiu atentă, să-mi doresc să fac lucrurile cât mai bine și să nu renunț ușor. Dar au fost și momente în care m-am blocat. Îmi doream atât de mult ca lucrurile să iasă perfect, încât ajungeam să mă tem să greșesc sau să simt că ceea ce fac nu este suficient.

În tabără am început să înțeleg că nu este întotdeauna nevoie ca lucrurile să fie perfecte pentru a fi bune. Am învățat că uneori este mai important să faci un lucru cu bună intenție, implicare și responsabilitate decât să încerci să-l faci fără nicio greșeală. Am învățat și să mă bazez mai mult pe colegii mei, să accept ajutorul lor și să înțeleg că nu trebuie să fac totul singură. 

Cred că acesta a fost unul dintre cele mai personale lucruri pe care mi le-a oferit tabăra: mi-a arătat că pot să las puțin controlul deoparte și să am mai multă încredere – în mine, în ceilalți și în faptul că nu trebuie ca totul să iasă perfect pentru ca experiența să fie una reușită.

Poate tocmai de aceea, ca viitor cadru didactic, am început să înțeleg mai bine și ce fel de profesor vreau să devin. Am realizat cât de importantă este implicarea directă a copiilor în activități și cât de mult le poate întări sentimentul de apartenență. De aceea, voi lua această lecție cu mine: să încerc să creez contexte în care fiecare copil să se simtă văzut, ascultat și parte din grup, nu doar un participant la ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Pe măsură ce m-am apropiat de copii, am înțeles cât de importantă este relația cu ei. Am vorbit cu iubire. Am avut grijă de ei, i-am ascultat și am încercat să le fiu aproape atunci când aveau nevoie. De multe ori, m-am simțit ca o mamă care are grijă de puii ei. 

În același timp, am învățat că iubirea nu înseamnă să le permiți copiilor orice. Uneori a trebuit să fiu fermă, să pun limite și să spun „nu”.  Am înțeles că un copil are nevoie nu doar să fie iubit, ci și să știe unde sunt limitele. Iar încrederea nu se construiește doar prin apropiere, ci și prin respect.

Una dintre cele mai frumoase descoperiri a fost că pot să fiu blândă fără să fiu slabă și pot să fiu fermă fără să fiu rece. Această combinație este ceva ce vreau să duc mai departe și în meseria mea.

Toate aceste lucruri sunt posibile tocmai pentru că tabăra îi scoate pe copii din zona de confort. Timp de cinci zile, ei nu mai au programul obișnuit și nu mai funcționează în mediul pe care îl cunosc. Intră într-un spațiu nou, cu oameni și reguli noi.

Tocmai această ieșire din zona familiară îi provoacă să se adapteze. Trebuie să învețe să împartă spațiul, să respecte regulile și să înțeleagă că alegerile lor au și consecințe. Uneori apar frustrări, dor de casă, conflicte sau situații în care lucrurile nu se întâmplă așa cum și-ar fi dorit. Dar toate acestea devin experiențe din care copilul învață ceva.

Astfel, în tabără copilul are ocazia să descopere lucruri despre el pe care poate nu le-ar fi descoperit în mediul său obișnuit. Își dea seama că este mai independent decât credea, că poate lega prietenii noi, că poate depăși o situație dificilă sau că poate cere ajutor atunci când are nevoie.

Și poate că același lucru s-a întâmplat și cu mine. După tabără, am simțit un fel de șoc emoțional. Se mișcaseră în mine lucruri pe care nu le conștientizasem până atunci.

Cred că această experiență m-a învățat și ce înseamnă cu adevărat să faci parte dintr-o echipă. Am învățat că există o formă de apropiere care se construiește atunci când treci prin aceleași lucruri alături de cineva. Când ești obosit, dar continui pentru că știi că și cel de lângă tine continuă. Când nu mai este nevoie să explici totul, pentru că celălalt a fost acolo și a văzut. Și, poate cel mai frumos, am ajuns să ne înțelegem uneori fără cuvinte.

Nu mă simt aceeași persoană care eram în prima zi de tabără. Și acesta este unul dintre cele mai puternice lucruri pe care mi le-a oferit această experiență: am descoperit o parte din mine pe care încă nu știu să o pun în cuvinte. Abia acum încep să o înțeleg.

De aceea, când mă gândesc la motivele pentru care aș reveni, primul răspuns este simplu: pentru copii. Pentru energia lor. Pentru încrederea pe care mi-au oferit-o. Pentru bucuria de a-i vedea depășindu-și limitele. Și pentru felul în care, fără să-și dea seama, au lăsat ceva din ei și în mine.

Aș reveni și pentru sentimentul că ceea ce fac are sens. Nu am avut de multe ori această claritate. În tabără, însă, am simțit-o. M-am simțit norocoasă să fac parte dintr-o echipă minunată, alături de oameni care cred în aceleași lucruri în care cred și eu și care pun în practică aceleași valori pe care încerc să le urmez.

Aș reveni pentru oamenii pe care i-am întâlnit. Pentru prieteniile care s-au legat. Și pentru acele întâlniri care, fără să-ți dai seama în momentul în care se întâmplă, ajung să schimbe ceva în tine. 

Aș reveni pentru recunoștință. Au existat momente în care mă opream pentru câteva secunde și îmi spuneam în gând: „Doamne, îți mulțumesc că sunt aici”. Pentru experiență. Pentru șansele pe care le-am primit. Pentru provocările care m-au scos din zona mea de confort. Pentru oamenii pe care i-am întâlnit. Pentru copii. Pentru echipă. Pentru tot ceea ce am învățat si chiar și pentru oboseală, pentru că ea îmi amintea de tot efortul pe care l-am depus.

Și, privind acum în urmă, mă întorc la ziua aceea de vară. La plictiseala care m-a făcut să caut. La curiozitatea care m-a făcut să deschid acea pagină. Nu știam atunci ce aveam să găsesc.

Astăzi știu că nu am găsit doar o tabără. Am găsit oameni, experiențe, provocări, liniște, apropiere de Dumnezeu și o parte din mine pe care nu o cunoșteam încă. Pentru toate momentele trăite, pentru oamenii întâlniți, pentru copii, pentru Dumnezeu și pentru tot ceea ce am descoperit despre mine, plec cu inima plină. Și, mai ales, cu sentimentul că unele locuri nu rămân în urmă atunci când pleci, ci le iei cu tine

(Larisa Maria Șerbănați, Animatoare socio-educativă a verii 2026, Tabăra Floare de Colț Durău)