Străduieşte-te să te scoli devreme şi la o oră fixă. Îndată ce te trezeşti, înalţă-ţi mintea la Dumnezeu: fă semnul Sfintei Cruci şi mulţumeşte-I pentru noaptea ce a trecut şi pentru toate milostivirile Lui faţă de tine. Cere-I să-ţi călăuzeacă fiecare gând, senzaţie şi dorinţă, astfel ca tot ceea ce spui sau faci să-I fie bineplăcut.

* Când te îmbraci, adu-ţi aminte de prezenţa Domnului şi a Îngerului păzitor. Cere-I Domnului Iisus Hristos să te acopere cu haina mântuirii.

* După ce te-ai spălat, du-te şi fă-ţi rugăciunile de dimineaţă. Roagă-te în genunchi cu evlavie, concentrare şi blândeţe, după cum se cade dinaintea privirii Celui Atotputernic.

* Cere-I să-ţi dea credinţă, nădejde şi dragoste, precum şi putere răbdătoare de a primi tot ceea ce ziua care vine îţi poate aduce – greutăţile şi problemele ei. Cere-I să-ţi binecuvinteze ostenelile, pentru a sta departe de tot păcatul însemnat.

* De poţi, citeşte ceva din Biblie, mai cu seamă din Noul Testament şi din Psalmi. Citeşte cu scopul de a primi luminare duhovnicească, plecându-ţi inima spre căinţă. După ce ai citit puţin, opreşte-te spre a reflecta asupra a ceea ce citeşti şi abia apoi treci mai departe, ascultând ceea ce Domnul sugerează inimii tale.

* Încearcă să-ţi dedici cel puţin cincisprezece minute contemplării duhovniceşti a învăţăturilor credinţei şi a folosului sufletesc din ceea ce ai citit.

* Mulţumeşte-I mereu Domnului că nu te-a lăsat să pieri în păcatele tale, ci Se îngrijeşte de tine şi te călăuzeşte în orice chip posibil spre Împărăţia Cerească.

* Începe fiecare dimineaţă ca şi cum abia ai hotărât să devii creştin şi trăieşte după poruncile lui Dumnezeu.

* Mergând să-ţi îndeplineşti datoria, străduieşte-te să faci totul spre slava lui Dumnezeu. Nu începe nimic fără rugăciune, pentru că tot ceea ce facem fără să ne rugăm se dovedește a fi, în cele din urmă, neînsemnat sau păgubitor. Cuvintele Domnului adevărate sunt: „Fără de Mine nu puteţi face nimic”.

* Urmează Mântuitorului nostru Care a muncit ajutându-i pe Iosif şi pe Preacurata Lui Maică. În timp ce lucrezi, menţine-ţi un duh bun, încredinţându-te mereu ajutorului Domnului. Este bine să repeţi neîncetat rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”.

* Dacă lucrările tale au succes, mulţumeşte-I Domnului. Iar în caz contrar, încredinţează-te voii Lui, deoarece El Se îngrijeşte de noi şi îndreptează totul spre mai bine. Primeşte toate greutăţile ca ispăşire a păcatelor tale – în duh de ascultare şi de smerenie.

* Înainte de fiecare masă, mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi cere-I să nu te lipsească de binecuvântările lui duhovniceşti. E bine să te ridici de la masă simţind puţină poftă de mâncare. În orice caz, evită excesele. Urmând pilda creştinilor din vechime, posteşte miercurea şi vinerea.

* Nu fi lacom. Mulţumeşte-te că ai hrană şi haine, urmându-I lui Hristos Care S-a făcut sărac pentru noi.

* Sileşte-te să-I bineplaci Domnului în toate, astfel încât să nu fii mustrat de conştiinţă. Adu-ţi aminte că Dumnezeu te vede mereu, şi astfel fii cu băgare de seamă în ceea ce priveşte sentimentele, gândurile şi dorinţele inimii tale. Evită şi cele mai mici păcate, ca să nu cazi în cele mai mari. Alungă din inima ta orice gând sau plan care te îndepărtează de Domnul. Luptă mai ales împotriva dorinţelor necurate. Izgoneşte-le din inima ta ca pe o scânteie de jăratic ce cade pe hainele tale. Dacă nu vrei să fii tulburat de sentimente rele, primeşte smerit umilirea din partea celorlalţi.

* Nu vorbi prea mult, aminteşte-ţi că pentru orice cuvânt spus va trebui să-I dăm socoteală lui Dumnezeu. E mai bine să asculţi, decât să vorbeşti: în vorbărie este cu neputinţă să eviţi păcatul. Nu fi curios să asculţi noutăţi care nu fac altceva decât să întreţină şi să distragă duhul.

* Nu judeca pe nimeni, ci consideră-te pe tine mai rău decât toţi. Cel ce judecă pe celălalt îşi ia asupră-şi păcatele lui. E mai bine să plângi pentru cel păcătos şi să te rogi ca Dumnezeu să-l îndrepteze în felul Său. Dacă cineva nu ascultă un sfat de-al tău, nu discuta cu el. Însă, dacă faptele lui sunt o ispită pentru ceilalţi, ia măsuri potrivite – pentru că bunătatea mai multora trebuie să cântărească mai mult decât cea a unei singure persoane.

* Nu te certa niciodată şi nu căuta scuze. Fii blând, liniştit şi smerit; îndură tot, urmându-I lui Iisus. El nu te va împovăra cu o cruce care-ţi depăşeşte puterile. Te va ajuta şi să-ţi duci crucea.

* Cere-I Domnului să-ţi dea har să împlineşti sfintele Lui porunci mai bine decât poţi, chiar dacă par prea greu de dus. După ce ai făcut o faptă însemnată, nu te aştepta la recunoştinţă, ci la ispite: iubirea de Dumnezeu este, cu adevărat, încercată de obstacole. Nu spera să dobândeşti oarece virtuţi fără să suferi amărăciune. În toiul ispitelor nu deznădăjdui, ci adresează-te lui Dumnezeu cu rugăciuni scurte: „Doamne, ajută... Învaţă-mă să... Nu mă lăsa... Apără-mă...”

* Domnul îngăduie ispite şi încercări, însă El ne dă şi puterea de a le depăşi. Cere-I lui Dumnezeu să îndepărteze de la tine tot ce te umple de mândrie, chiar dacă va fi o amarnică pierdere. Încearcă să nu fii pizmaş, trist, ursuz, bănuitor, neîncrezător sau ipocrit şi evită rivalitatea. Fii sincer şi simplu în atitudine. Primeşte smerit mustrările celorlalţi, chiar dacă eşti mai înţelept şi priceput.

* Ce nu vrei să ţi se facă ţie, nu face altora. Mai degrabă fă-le lor ce doreşti să ţi se facă ţie. Dacă cineva te cercetează, fii blând în ceea ce-l priveşte, fii modest, înţelept şi, câteodată, în funcţie de circumstanţe, fii şi orb şi surd.

* Când simţi lene sau o oarecare răceală, nu lăsa obişnuita rânduială a rugăciunii şi a faptelor bune pe care le-ai stabilit. Toate cele pe care le faci în numele Domnului Iisus, chiar şi cele mici şi nedesăvârşite, toate devin un act de evlavie.

* Dacă doreşti să afli pacea, încredinţează-te întru totul lui Dumnezeu. Nu vei afla pacea, până ce nu te luminezi în Dumnezeu, iubindu-L doar pe El.

* Din când în când izolează-te, urmând exemplul lui Iisus în rugăciune şi în contemplarea lui Dumnezeu. Contemplă nesfârşita iubire a Domnului nostru Iisus Hristos, Pătimirile şi moartea Lui, Învierea, a doua Venire şi Judecata de Apoi.

* Mergi la biserică cât de des poţi. Spovedeşte-te mai des şi primeşte Sfintele Taine. Făcând astfel, vei rămâne în Dumnezeu, iar aceasta este cea mai mare binecuvântare. În timpul spovedaniei, căieşte-te şi mărturiseşte cinstit şi cu străpungere de inimă toate păcatele tale. Păcatul celui ce nu se pocăieşte duce cu adevărat la moarte.

* Dedică duminica faptelor de milostenie şi de milă. De exemplu, cercetează vreun bolnav, mângâie un necăjit, salvează vreun rătăcit. Dacă cineva ajută pe cei pierduţi să se întoarcă la Dumnezeu, el va primi mare răplată în viaţa aceasta şi în veacul ce va să fie. Încurajează-ţi prietenii să citească literatură duhovnicească creştină şi să participe la discuţii cu teme duhovniceşti.

* Fie ca Domnul Iisus Hristos să-ţi fie Învăţător în toate. Pururea adresează-te Lui, ridicându-ţi mintea la El. Întreabă-te: ce ar face Dumnezeu în asemenea circumstanţe?

* Înainte de a te culca, roagă-te deschis şi din toată inima, cercetează şi vezi-ţi păcatele din ziua care a trecut.

* Ar trebui să te îndemni pe tine însuţi să te căieşti cu inimă înfrântă, cu durere şi lacrimi, ca să nu repeţi păcatele trecute.

* Mergând în pat, fă-ţi semnul Sfintei Cruci şi încredinţează-te Domnului Dumnezeu care este Păstorul cel Bun. Consideră că poate în noaptea aceasta va trebui să te înfăţişezi dinaintea Lui.

* Adu-ţi aminte de iubirea Domnului pentru tine şi iubeşte-L din toată inima, din tot sufletul şi din toată mintea ta. Acţionând în felul acesta, vei ajunge la fericita Viaţă din Împărăţia Luminii veşnice. Harul Domnului nostru Iisus Hristos fie cu tine! Amin.

(Platon, Arhiepiscop de Kostroma)