- Gheronda, când mă înăbușă gândurile, nu pot nici să citesc, nici să mă rog.

- Nu poți nici să cânți ceva încet? În aceste cazuri, atunci când psalmodiază cineva, seamănă cu țăranul pe arșiță care are de secerat un ogor înăbușit de spini, cu spicele culcate la pământ. Începe, bietul țăran să cânte în timp ce seceră. Și uite așa, cu cântarea uită și de el și de căldură și sfârșește seceratul cu bucurie. Se folosește și din roadele puținei recolte, și simte apoi și odihnă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești VI, Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, p. 68)