O persoană ce are probleme psihice în realitate nu a avut parte încă din copilărie de legături de dragoste mai strânse cu cei apropiați. Ea poate a avut și are în continuare parte de un sentiment contrar, chiar dacă nu are conștiința acestui fapt, că este folosită într-un anumit fel de cei chemați să-i arate dragoste, pentru a-și satisface propria lor iubire de sine. Acest caz devine manifest în cazurile de suicid, respectivul act nefiind decât o expresie a unei mari furii, îndreptată, desigur, nu împotriva președintelui țării sau a poștașului, ci împotriva celor ce se găsesc foarte aproape de cel în cauză și care se presupune că l-ar înconjura cu dragoste. Mulți sinucigași lasă de obicei în urma lor un bilet în care descriu singurătatea și izolarea de nesuportat pe care o trăiesc, deși numărul celor ce îi înconjoară cu dragoste și le poartă de grijă poate fi mare.

Acesta este și motivul pentru care omul cu probleme psihologice este chemat să pună bazele unor noi relații (să le reformuleze și pe cele vechi), începând cu psihoterapeutul și continuând cu ceilalți. Problemele cu care se confruntă cei în cauză vor dispărea când se va reuși stabilirea unor relații de viață sănătoase, având ca rezultat împlinirea reală a nevoilor personale.

(Părintele Filothei Faros, Mitul bolii psihice, Editura Egumenița, p. 56)