Oricât de îndoielnic li s-ar părea celor necredincioşi, noi afirmăm că prin intermediul inimii putem percepe anumite cuvinte ca insuflări ale lui Dumnezeu. Iar aceasta nu stă numai în putinţa celor sfinţi.

De pildă şi eu, asemenea multora, nu o singură dată am trăit aceasta extrem de intens şi cu o adâncă emoţie duhovnicească. Citind sau ascultând cuvintele Sfintei Scripturi, dintr-o dată eram cuprins de un simţământ cutremurător că acestea sunt cuvinte ale lui Dumnezeu, adresate nemijlocit mie. Ele sunau pentru mine asemenea unui tunet, asemenea fulgerului străbăteau mintea şi inima mea.

Absolut pe neaşteptate, fraze aparte parcă se desprindeau pentru mine din contextul Scripturii, erau înveşmântate în lumină strălucitoare şi se întipăreau în chip de neşters în conştiinţa mea. Şi întotdeauna aceste fraze asemenea fulgerului – cuvinte ale lui Dumnezeu – erau în acel moment pentru mine cele mai importante şi cele mai necesare insuflări, povăţuiri şi chiar prorocii, care nestrămutat s-au plinit mai târziu. Puterea lor a fost uneori colosală, cutremurătoare, de necomparat cu puterea unor oarecare influenţe psihice. 

(Sfântul Luca al Crimeei, Puterea inimii, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, pp. 30-31)