Ucenicul care primeşte gând viclean împotriva stareţului său şi îşi pierde încrederea în el, cade singur, precum se prăbuşeşte cupola când se ia cărămida centrală, cheia.

Ca să se curăţească mintea şi inima trebuie ca omul să nu primească gânduri viclene, şi nici el să nu gândească în mod viclean. Ci să lucreze simplu şi smerit  şi să se nevoiască cu mărime de suflet.

Pentru cei ce se nevoiesc să-şi păzească curăţia lor sufletească şi trupească, gândurile curate au mai mare putere duhovnicească decât toată asceza, postul, privegherea etc.

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci cînd nu există mândrie.

Atunci când gândul viclean împreună-lucrează cu omul cel vechi, trupesc, face un îndoit rău în suflet. Precum când diavolul împreună-lucrează cu omul face un îndoit rău în lume.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi  Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 156)