A doua zi din 2021 am pornit cu Boboteaza prin Parohie. La o casă, o fetiță cât un mănunchi de busuioc, cu ochișorii mari și plini de lacrimi, parcă sorbiseră toată aghiasma din căldărușă, a-ntins către gazdă o cănuță mică,  rugându-se: „Mami, mami m-a trimis să ne mai dați o lingură de zahăr!”. Cantorul continua să cânte: „...închinarea Treimii s-a arătat/ că glasul Părintelui a mărturisit/ Fiu iubit pre Tine numindu-Te...”. Gazda i-a șoptit fetiței: „Ai răbdare că-ți voi da”. Ne-am despărțit: „La mulți ani, sănătate, Dumnezeu de tot răul să ne scape!”, m-am întors către fetiță să-i dau bani să-și cumpere zahăr,  punându-i cu păcat o întrebare care ar fi stat, cu același păcat, pe buzele multor enoriași: „Mami nu bea cafeaua decât dulce?!”. M-a privit cu niște ochișori, Doamne, cu ce ochișori m-a mai privit și, parcă, m-a mustrat: „Nu, nenea părintele, mami ne-a făcut macaroane și n-au gust...”.

Magazinul era închis. Pentru încă o dată, bunătatea vecinei dădea gust unui început de an. Aceasta este... Puterea Ortodoxiei.