Iată ce ne dă cea mai mare mângâie­re sufletească, încurajare, tărie în ceasurile triste ale vieţii. Biserica ne aduce neîncetat aminte că pentru noi se roagă neîncetat în cer: Maica Domnului, sfinţii îngeri, toţi cei care au bineplăcut lui Dumnezeu; că şi pe pământ Biserica luptătoare mijloceşte ziua şi noaptea înaintea lui Dumnezeu pentru noi, fiii săi credincioşi; să fie oare zadarnice aceste rugăciuni, mijlociri? Nu, nu sunt zadarnice; ele fac minuni pe pământ; salvează lumea de la distrugere — fiindcă din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă (Isaia 6,13), îi scapă pe oameni de la nenumărate nenorociri la care sunt inevitabil supuşi pentru fărădelegile lor fară număr, care Îl mânie pe Dumnezeu; aceste mijlociri şi ru­găciuni salvează împărăţii întregi de la pierzare şi nimicire.

(Ioan de Kronstadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 46)