Acest smerit părinte, dacă vedea pe cineva trecând pe lângă stână, îndată zicea ucenicului său: 

‒ Du-te, frate Costache, şi cheamă pe omul acela să stea la masă cu noi. Că aici la oi este izvor şi dacă nu dai deloc din el, izvorul seacă. Iar dacă dai câte ceva, Dumnezeu ţine oile sănătoase şi nu se cunoaşte de unde dai, că este binecuvântarea Domnului peste noi.

Mai spuneau ucenicii lui că n-au văzut niciodată pe părintele Galaction să mănânce singur sau pe ascuns. Dacă primea ceva de mâncare din mănăstire, nu gusta nimic până nu venea la stână. Aici îi chema pe toţi şi împărţea egal la fiecare. 

‒ De ce nu mănânci niciodată singur, părinte Galaction? îl întrebau fraţii.

Iar el le răspundea: 

‒ Mare primejdie este pentru călugăr să mănânce pe ascuns!

Apoi, cu inima plină de pace, adăuga: 

‒ Ei, fraţilor, dragostea şi cu frăţia mult întrec și bogăţia!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 583)