Toate întâmplările dureroase şi neca­zurile, atunci când nu avem răbdare, ne chinuiesc îndoit. Pentru că omul prin răbdarea sa alungă amărăciunea nenoro­cirilor, în timp ce împuţinarea de suflet naşte deznădejdea iadului. Răbdarea este maica mângâierii, este o putere sufletească ce se naşte dintr-o inimă largă. Dar această putere cu greu o află omul în necazurile sale, dacă nu are dumnezeiescul har, pe care îl dobândeşte prin rugăciune stă­ruitoare şi lacrimi.

(Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a 2-a, rev., Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 47)