Dimineața zilei de 19 iunie. La Capela Sfinții Trei Ierarhi, a Liceului Pedagogic „Vasile Lupu” se ține slujbă pentru cei 25-30 de tineri. Ne pregătim de plecare într-un pelerinaj în Bucovina, organizat de Departamentul de Tineret al Mitropoliei și trebuie să punem început bun, așa cum zice parintele Vladislav Nedelcu. Ne adunăm toți aici – studenți și elevi de la Seminar, de la Liceul Pedagogic, de la Colegiul Agricol, de la Colegiul Eminescu – adolescenți care au un sentiment mai aparte pentru Dumnezeu. Părintele ne binecuvântează, apoi urcăm împreună în autocar.

Prima oprire se face la ATOR Pașcani, unde ne așteaptă grupuri de tineri bucuroși de oaspeți. Ne primesc cu zâmbet cald și cu lumină în priviri, ne spun despre activitățile lor, apoi după o gustare binevenită și câteva jocuri de cunoaștere, plecăm mai departe mai împrieteniți. Suceava – Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou. Ne închinăm în vechiul lăcaș, ne reculegem la sfintele moaște, iar apoi îl ascultăm pe părintele Sofronie care, cu glas domol, ne spune istoria mănăstirii și a vieții Sfântului Ioan.

La Rădăuți, în mijlocul orașului – o oază de liniște și pace, Mănăstirea Bogdana. Masivă, cu ziduri groase, dar foarte primitoare în interior, mănăstirea răsună de glasurile călugărilor, care încep vecernia. Sfioși, sărutăm icoanele, ne închinăm la moaște și mergem mai departe. Mirosul puternic de mir bun care plutea în aerul Bogdanei, parcă s-a imprimat în hainele noastre. Îl ducem mai departe la Sihăstria Putnei, printre obcinele Bucovinei.          

Aici nu știi ce să admiri mai întâi – bisericuța veche, dar bine întreținută, chiliile pline de flori, biserica nouă ocrotită și de Sfântul Serafim de la Sarov, înaltă, albă ca o mireasă ce adăpostește moaște de preț, ordinea și grija pentru fiecare ungher din acest colț de rai... Sihăstria Putnei ne-a pregătit pentru întâlnirea cu marea mănăstire, prima ctitorie a domnitorului cel sfânt. Aleea străjuită de brazi, poarta impresionantă prin care trecem, mormântul voievodului Ștefan, povestea zbuciumată și smerită a domniei lui spusă cu pasiune de ghidul mănăstirii,  toate se așază în sufletele noastre. Cu gând de recunoștință pentru obștea putneană, purcedem pe drumul nostru, mulțumind pentru că ne acordă și nouă, tinerilor, apreciere și poate înțelege provocările vârstei tinerești.

A doua zi, după slujbă, pornim din nou. O ploaie binecuvântată ne însoțește în drumul nostru pe la Mănăstirea Sucevița, o capodoperă a artei bisericești. Am prelungit acest gând de admirație, atunci când ne-am trezit în fața Voronețului. Văzut prin ploaie, Voronețul pare mai albastru decât de obicei. Ne închinăm la icoane și la mormântul Sfântului Daniile Sihastru, ne mai întrebăm între noi cum or fi rezistat picturile și zidurile acestea atâția ani, mulțumim Domnului că au rezistat (ca să ne putem bucura și noi de ele!), apoi plecăm spre Mănăstirea Cămârzani. E o mănăstire mai nouă, frumoasă ca o bijuterie, cu o dantelărie de piatră ce-ți încântă ochiul, cu alei impresionante și flori de toate soiurile. Măicuțele ( peste o sută, din cate am înțeles) se strecoară pe la treburile lor, zâmbind îngăduitoare la exclamațiile noastre copilărești:Ce frumos! N-am mai văzut așa ceva! Înaltă, maiestuoasă, biserica adăpostește o catapeteasmă ce pare brodată în lemn aurit, dar și icoane de mare valoare.

În două zile am luat o gură de aer proaspăt din plaiurile Bucovinei, am admirat mănăstiri vechi și noi și ne-am închinat la sfinte moaște, am lăsat să pătrundă în sufletele noastre frumusețea cântărilor bisericești, ne-am recules în rugăciune și am descoperit în cel de lângă noi un prieten pe viață. Suntem gata de un nou pelerinaj!

(Despina Bîrladeanu, clasa a X-a, Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” Iași)