Tragedia infinită a veacurilor nu este păcatul, ci faptul că omul nu vrea să se întoarcă, refuză definitiv vindecarea, calcă în picioare iubirea Tatălui, întoarce spatele lui Dumnezeu. Nu păcatul, ci lipsa de pocăinţă umple iadul de suflete nemuritoare. Raiul este plin de păcătoşi cu lacrimi în ochi, geme de desfrânate care au devenit prin pocăinţă sfinte şi muceniţe, e locul de adunare a inteligenţei penitenţiale, a oamenilor care au plâns aici, în această viaţă, pentru a se mângâia în acea veşnică.

 (Pr. Dr. Ioan Valentin Istrati, Lumina răstignită – Cuvinte pentru cei ce plâng, Editura Pars Pro Toto, Iaşi, 2014, p. 296)