În mare primejdie este bolnavul care nu-şi cunoaşte boala sa. Cei lipsiţi de minte pătimesc grea boală şi nu o înţeleg, nici se amărăsc, ci râd şi se bucură şi pe aceştia trebuie cineva să-i plângă mai mult. Cine nu se cunoaşte pe sine, este mai nevrednic decât cele necuvântătoare. Răul nostru fraţilor, nu este dinafară, ci dinăuntru. Deci, pentru aceasta cu greu primim tămăduirea, necunoscând boala noastră, fiindcă rănile care nu se văd şi păcatele care nu se cunosc, rău şi greu se tămăduiesc. În această îndeletnicire, eşti dator să pui toată sârguinţa, că aceasta îţi este de trebuinţă mai mult decât dacă ai şti toate cărţile filozofilor.

Cunoaşte aşadar, cine eşti, de unde ai venit, unde te afli şi unde te duci. Adică: ce erai mai înainte de naşterea ta, ce eşti de la naştere şi până la moarte, şi ce te faci după moarte. Mai înainte de naşterea ta, erai o materie necurată, te-ai zămislit în trup stricăcios şi aprinderea curviei, şi ceea ce e mai rău, ca lucrare a păcatului. Ai ieşit din pântecele de maică, cu lacrimi, şi alergi spre mormânt. Zici că eşti bogat, şi tu eşti sărac şi lipsit, şi nu o socoteşti. Adu-ţi aminte de cuvântul Sf. Apostol Pavel, care zice: „Ce ai, care să nu fie luat de la altul? Şi dacă ai luat, ce te mândreşti?" Dacă eşti zidire cuvântătoare după chipul lui Dumnezeu şi asemănare şi părtaş fericirii, cunoaşte dar facerea de bine a Stăpânului care te-a izbăvit de păcat prin preacurata Sa patimă, şi ţi-a dat multe bunătăţi, şi smereşte-te până la pământ precum au făcut toţi Sfinţii, cunoscând că toate cele ce aveau, erau daruri de la Dumnezeu, şi ca să nu fie nemulţumitori către Făcătorul lor de bine, au petrecut viaţă aspră şi rea pătimire.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 263-264)