Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu-i nici o nelegiuire care să poată fi tăinuită de Judecătorul a toate, Care cunoaşte toate înainte chiar de a se fi petrecut ele.

Dar de ce să tot spunem vorbe? Rănile sunt mai grăitoare: rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuşi credinţa n-o putem ascunde.

Aşa încât nu te poţi lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputinţă mărturisirea laudei.

Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt, de acum încolo să-L lăudăm prin suferinţă.

(Sfântul Ambrozie al Milanului, Despre Iacob şi desprei cea fericită, cartea a doua, 50, în PSB, vol. 52, p. 293)