Îmi scrii cum l-ai trimis la şcoli de comerţ ca să ajungă mai învăţat şi mai bun decât tine. Mai învăţat a ajuns, însă mult mai rău decât tine. A stricat atât numele lui, cât şi numele tău în oraş mai repede decât ţi-a trebuit ţie ca să ajungi calfă.

Şcolindu-l în străinătate, ai făcut economie nu numai de la trupul tău, ci şi de la Dumnezeu şi de la sufletul tău. Ai încetat să mai mergi la biserică - costă: trebuie să aprinzi lumânare şi să dai bănuţul în farfuria de chetă! Ai încetat şi să-ţi mai prăznuieşti slava - costă: prăjitura, şi oaspeţii, şi preotul! Toate acestea le-ai lăsat numai ca el să se instruiască la Viena şi Paris. Şi, într-adevăr, a devenit în anumite privinţe mai priceput ca tine: ştie mai bine să se descurce în registre, precum şi contabilitatea dublă, însă clienţii ocolesc, cumva, prăvălia ta. Ai împietrit de ciudă.

„Cum aşa”, te-ai întrebat în sinea ta, „fiul ăsta al meu ştie limbile şi abilităţile şi valutele şi bilanţurile întregii Europe, dar la mine, ignorantul, venea lumea, iar la el, savantul, nimeni - dar nimeni?”. Sărmane omule, tu uiţi un mic amănunt, de care depinde atât succesul în comerţ, cât şi victoria în război. Lumea vrea un om, iar tu îi oferi un savant. Omul se teme să aibă de-a face cu un savant-neom. De aceea clienţii tăi de mai înainte trec cu capetele plecate pe lângă prăvălia ta şi intră în alte magazine.

Cu bani grei ai cumpărat un neom, un ratat. Fiul tău nu vrea să ştie de nici un lucru din câte sunt cinstite în popor şi în oraşul vostru. Dumnezeu, suflet, rugăciune, slavă, milostivire, omenie, îngăduinţă - toate acestea sunt pentru el poveşti de-ale voastre, ale bătrânilor negustori ignoranţi. La magazin este întotdeauna nervos şi supărat; numai la cafenea e vesel. Cafeneaua îi este de fapt casă, iar acasă şi la prăvălie vine ca turist, însă pe cine îl binecuvântează cafeneaua, casa îl blesteamă.

În cele din urmă, te-a tras pe sfoară cu atâta îndemânare, încât acum te-ai încredinţat deplin că într-adevăr este mai priceput ca tine. Ţi-a explicat că pentru a avea succes şi pentru a moderniza magazinul este nevoie să treci totul pe numele lui. Fără de răutate, ai acceptat propunerea lui - iar el, maestru al contabilităţii duble, a legalizat totul la tribunal. Tu nici nu ţi-ai dat seama ce înseamnă toate acestea până când într-o zi, supărat după o noapte de beţie, ţi-a spus pe şleau că eşti cerşetor pe drumuri, fără un capăt de aţă.

Mâniindu-te, te-ai dus la tribunal, şi la avocaţi, şi la prieteni - însă toţi, cercetând treaba, ţi-au spus acelaşi lucru: că fiul, cu îndemânare, te-a scos de tot din averea ta. Şi multe altele îmi mai scrii despre zadarnicele încercări de a-ţi redobândi ceea ce ai strâns cu sudoare şi cinste într-o viaţă de om.

Şi, în cele din urmă, întrebi deznădăjduit dacă este păcat să îţi omori fiul-neom. La ce bun să omori un mort? Nu este orişice neom un hoit ce putrezeşte în văzul lumii? Nu-ţi omorî, aşadar, fiul, ci fă apel la Cel ce singur poate şi pe fiul tău să-l învie, şi pe tine să te mântuiască. Mai bine cerşetor cu suflet, decât răufăcător fără suflet. Tot tu eşti mai bogat decât fiul tău. Şi tu poţi să-l ajuţi pe el mai mult decât el pe tine. Întoarce-te la tot ce ai lăsat de dragul fiului, întoarce-te la Dumnezeu, la biserică, la slavă; întoarce-te la sufletul tău.

Şi dacă nu ai lumânări, nici prăjituri, nici bani, Dumnezeu vede: tu adu în locul acestora suspine, şi lacrimi, şi rugăciuni. Chiar de va trebui să cerşeşti, tu spune la pragurile străine: „Daţi de pomană o pâine şi o lumânare: pâine mie, bătrânului, iar lumânare fiului meu spre mântuire!” Aşa să spui şi la pragul fostei tale prăvălii, să audă şi el. Iar când vei cere cu ruşine, asta va fi ca şi cum ai fi câştigat prin muncă. Atunci să mergi şi să aprinzi lumânarea în biserică. Prin aceasta vei cutremura atoatevăzătoarele ceruri, şi ele îţi vor ajuta. Mai bine vei rezolva treaba cu lumânarea decât cu securea.

Dumnezeu să-ţi fie într-ajutor!

(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi-scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2002, pp.103-105)