Omul trebuie să-şi silească mintea să slujească în chip corect. S-o îndemne să slujească măririlor lui Dumnezeu, ca să-L afle pe Acesta, nu să-şi facă Dumnezeu din propria minte. Cel care crede că poate să cunoască tainele lui Dumnezeu prin meditaţia ştiinţifică exterioară se aseamănă cu nesăbuitul care vrea să vadă Raiul cu telescopul.

Când omul încearcă să rânduiască lucrurile doar cu raţiunea, năuceşte. Trebuie să-L pună pe Dumnezeu înaintea oricărei lucrări. Raţiunea lumească falsifică sentimentul duhovnicesc. Când raţiunea se pune în lucrare omul nu poate să înţeleagă nici Evanghelia, nici pe Sfinţii Părinţi. Mintea simpluţă (cea care n-a fost sfinţită) este rangă de fier, fără magnet, care loveşte metalele ca să le tragă, dar acestea sunt doar “scrijelite”, fără să fie apucate.

Prin raţiunea noastră, noi oamenii, nu-L lăsăm pe Hristos să lucreze. Învăţaţi acum corect Evanghelia şi nu protestaţi. Raţiunea zdruncină credinţa. Mare lucru e credinţa! Vedeţi că şi Apostolul Petru prin credinţă a mers pe valuri. Când a intrat în lucru raţiunea, însă, a început să se scufunde. Dacă Hristos ar fi avut această raţiune omenească pe care o au astăzi mulţi oameni, n-ar fi lăsat tronul Său ceresc, ca să Se coboare pe pământ, să fie umilit şi răstignit de noi, oamenii nenorociţi!

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa, 2009, pp. 127-128)