Cu privire la cei care sunt creştini cu numele şi care lucrează fapte rele şi drăceşti, zice „nu le este acestora de nici un folos să fie numiţi creştini. Căci aşa cum o copilă fecioară este numită pe bună dreptate fecioară, atât timp cât păzeşte fecioria ei, dar de îndată ce este înşelată de cineva şi este stricată şi îşi pierde fecioria, nu mai este încă fecioară, la fel şi cel numit creştin, dacă va călca legămintele şi va călca poruncile şi va lepăda cuvântul Evangheliei şi va face cele ale păgânilor, nu este nici un folos ca unul ca acesta să fíe numit creştin”. Iar către cel ce voieşte să fie creştin adevărat zice marele Vasile: „trebuie să aibă cunoştinţa Sfintelor Scripturi, să fie statornic, neiubitor de arginţi, liniştit, iubitor de Dumnezeu, iubitor de săraci, nemânios, care nu ţine minte răul, râvnitor spre zidirea celor apropiaţi lui, fără slavă deşartă, fără mândrie, nelinguşitor, simplu, nimic preferând lui Dumnezeu”.

(Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 41)