Dacă totuși omul cunoaște adevărul, adică realitatea Domnului și Mântuitorului său, Mesia al lumii și Vestitorul ceresc, atunci începe a se preda Lui în întregime și a-și deschide inima sa pentru primirea Lui, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în sine. Atunci, pentru el, știința lui Hristos încetează de a mai fi teorie sau filosofie și devine regim practic de tămăduire, baie a renașterii și metodă de îndumnezeire. Tot atât de reală precum sângele de pe cruce, tot atât de indispensabilă precum pâinea și apa și tot atât de practică precum zidirea unei noi case. A fi iertat de păcate și curățit de patimi; a fi dezlegat de lume și cu totul avântat spre Dumnezeu; a avea inima curățită și deschisă, și plină de dragoste către Dumnezeu ‒ aceasta înseamnă a fi pregătit pentru primirea lui Dumnezeu în sine.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, București, 2009, p. 28)